Electra-fun

Am întâlnit-o pe Irina şi ne-am împrietenit din priviri pentru că nu mi-a luat mai mult de o secundă să-mi dau seama că şi ea e pasionată de bicicletele Electra. Bicicletele astea sunt atât de speciale, atât de altfel, încât atrag ca un magnet privirile celor din jur. Nu pentru asta am cumpărat-o, ca să întoarcă lumea capul după mine, deşi nu neg că îmi place atenţia pe care o primesc, ci pentru că m-am îndrăgostit de ea pe loc.

Prima Electra am văzut-o acum 3 ani, la plimbarea din 22 septembrie, organizată de BateŞaua, în Săptămâna Mobilităţii. Stătea singură într-un colţ, dar cred că era supraveghetă de la distanţă de stăpâna ei pentru că o asemenea frumuseţe nu merită lăsată din ochi. Nu auzisem de firma asta…era galben-portocalie, cu floricele peste tot, şa lată şi confortabilă, din piele imprimată cu flori în aceeaşi nuanţă. Roţile erau albe, cu cauciucuri groase şi avea jenţi verzi, ca un câmp cu iarbă înaltă şi flori, aşa cum alergam când eram mică, la bunica. Aproape că le-am simţit mirosul. Am pozat-o cu telefonul pe toate părţile şi le-am păstrat ca reper. Când a venit vremea să-mi iau o bicicletă de oraş, am căutat peste tot ceva care să se apropie măcar de Electra Daisy.

sursa: docksidepress' flickr photostream

Şi ştiţi cum e când iţi doreşti ceva foarte mult şi chiar se intâmplă ? Asta am păţit eu…mi-am găsit bicicleta mult visată, de fapt ea m-a găsit pe mine. Nu e Daisy, ci e Amsterdam, nu e cu flori, e vişinie,  elegantă şi o ador.

Cu Irina  m-am inţeles de minune, că avem acceaşi nebunie, aceeaşi pasiune pentru cruiserele Electra. A ei e Daisy Blue, de fapt o cheamă Kabluey şi o preţuieşte enorm. Are aripi albe şi portbagaj, claxon, mânere asortate şi ii mai trebuie coşuleţ, ca să fie perfectă.

Amândouă o ştim pe Daisy Yellow de care m-am indrăgostit eu la prima vedere şi bănuim că proprietara e o fată blondă, dar am vrea să o cunoaştem şi să ieşim împreună la plimbare, să probăm pe rând cele 3 biciclete. Pe Arthur Verona am observat o Townie roşie ca focul, nou-nouţă, stătea cuminte rezemată de perete, aşteptându-şi proprietara care trebuie să fie foarte mândră de bicicleta ei.

Dacă mai e vreo Electra, pe care n-am observat-o, să ne dea un semn şi o primim în gaşcă !