Cu bicicleta la Operă

Am trecut din întâmplare în această seară prin dreptul Operei şi am asistat la repetiţiile orchestrei Operei Naţionale Bucureşti, ce se desfăşurau în aer liber, pe esplanada din faţa clădirii. Erau mulţi biciclisti pentru că e o plăcere să te abaţi de la traficul agitat din intersecţie, să parchezi bicicleta lângă o bancă sau să o laşi pe cric, să iei loc pe unul din scaunele puse la dispoziţie de organizatori şi să te relaxezi ascultand muzică bună, live. Eu maine n-o să pot veni, dar am văzut repetiţiile şi vă spun că merită să ajungeţi la Promenada Operei, pentru că se poate cu bicicleta, e în aer liber, nu costă nimic, se cântă numai arii cunoscute şi frumoase.

Later Edit: avem aici mărturia unor biciclişti iubitori de operă. via bikepress.

velo-poştaş

Secvenţe din filmul cu biciclete Jour de Fete, din 1949, în regia lui Jacques Tati, în care sunt demonstrate tehnicile “moderne” de livrare a poştei

Smart or Smarter?

Via GeoBateSaua:

photo credit: sustrans.org.uk

2 prieteni şi-o bicicletă

Cluj, P-ţa Unirii. Domnişoară pe bicicletă plimbând câine alb

photo credit: Gelu Lupaş

P.S. Mai demult am văzut un nene cu ceafa lată şi maoiu alb (plasă) şi gipan- plimba câinele pe lângă lacul Ciurel. El conducea încet, cu geamul lăsat, ţinând de zgardă câinele ce alerga pe lângă maşină! How about that?!

Pedalând pe loc – spinning

By Cici:

Dintotdeauna mi-a plăcut să merg cu bicicleta, dar nu am avut niciodată curajul să merg prin Bucureşti cu una, nici măcar prin parcuri.  O alternativă safe pentru o fricoasă ca mine, iubitoare de biciclete, a fost să fac cycling/spinning  indoor. Aşa că, acum un an jumate, m-am prezentat la prima sesiune de cycling.

Eram convinsă că am o formă fizică bunicică (mai ales că nu sunt o persoană sedentară), dar …după 50 de minute de pedalat în poziţia 1,2 şi 3 (cunoscătorii ştiu ce spun), am avut senzaţia că mă prăbuşesc. Când m-am dat jos, subit mi-am adus aminte de Bridget Jones care a avut aceeaşi reacţie după ce a “lucrat”  la bicicletă . Şi cum slăbiciunea de moment nu a fost suficientă, am avut şi o febră musculară înfiorătoare timp de o săptămână. Dar nu am renunţat la spinning. Am continuat şi acum abia aştept orele de cycling.

La ore am observat că mergem cam aceeaşi oameni, încet, încet am început să ne salutăm, să glumim până începe ora, că apoi nu mai suntem în stare nici să respirăm, darmite să mai şi vorbim. Câţiva dintre cei care vin la ore au echipament pentru cycling (mi-am dat seama că poţi fi fancy şi la orele de sport, nu doar pe stradă), dar mulţi vin îmbrăcaţi în trening. Asta nu înseamnă că nu am văzut şi fete ce au venit doar să îşi prezinte echipamentul, dar nu au mai revenit.

Women on Bicycles --- Image by © John Springer Collection/CORBIS

Ora în sine e foarte solicintantă fizic, dar cumva te mobilizezi să faci ce îţi spune instructorul şi nici nu îţi dai seama când au trecut cele 50 de minute. Iar dupa ce s-a terminat ora, te simţi bine, dar şi obosit în acelaşi timp. E o senzatie ciudată, eşti fericit, dar nu poti zâmbi din cauza oboselii.

Recomand orele de spinning celor care sunt stresaţi, celor care nu pot dormi seara şi celor care nu vor să mai mănânce târziu. Dupa oră, sigur nu vor mai simţi foamea

Pe 2 roţi prin Bucureşti

Doar priveşte şi ascultă, o să te facă să te simţi bine şi să zâmbeşti:

Mie mi-a venit cheful de pedalat! Thanks to George – the stranger on the net, he made my day with this video!

P.S. Aţi văzut cât de drăguţă e biciclista cu rochie albă ?!

Ladies on bicycles

În epoca Victoriană, să vezi o femeie pedalând în fustă era o normalitate a vremii şi lumea era înnebunită după biciclete. Mânuirea ei cerea anumite skill-uri, fineţe în mişcări, atenţie la obstacole şi demnitate în ţinută, nu puteai pedala oricum.

Era un nou mijloc de socializare, a forţat barierele moralităţii prin adoptarea unor ţinute mai lejere – fuste pantalon, făra corsete, gulere înalte şi desu-uri ce ar pune în pericol sănatatea biciclistei. « Noua femeie » a ieşit din tiparul tradiţional de mamă şi soţie în casă, devenind o persoană activă social şi fizic, participând la întruniri velo, promenade şi evenimente culturale.

Pe măsură ce femeile au învăţat să meargă pe bicicletă, nu numai că şi-au lărgit orizontul dincolo de comunitatea în care trăiau, ci au descoperit un nou sens al libertăţii de mişcare, mult îngrădită de moda preţioasă şi sensibilităţile epocii Victoriene.

Filmul a fost făcut de Hepworth and Co în Marea Britanie, în 1899 sub numele “Musical ride by Ladies” sau “Musical ride by Ladies – wheeling”