Brompton World Championship 2009

Dacă tot s-a vorbit de Brompton, iată un filmuleţ haios de la Campionatul Mondial de Brompton, ajuns deja la a 4-a ediţie. Dacă Barcelona a dat startul în 2006, în ultimii doi ani competiţia s-a mutat în ţara producătoare a acestor mici minunăţii. Costumaţia este obligatorie: sacou, cămaşă şi cravată, pentru a sublinia faptul că Bromptonul este o bicicletă urbană. Se premiază cel mai rapid, dar şi cel mai frumos îmbrăcat participant!

BrompTweedudine

Mereu am admirat eleganţa şi simplitatea englezilor când vine vorba de modă. Au un stil al lor, puţin burghez, clasic, chic, femeile nu sunt foarte frumoase, dar au ceva special. Nu sunt moderne şi misterioase precum franţuzoaicele, ci mai practice şi nefeminine la prima vedere. Însă ia priviţi aici:

(sursa foto: cyclezine.net)

(photo credit: y3rdua )

(photo credit: roxysreal)

În multe oraşe, oamenii au început să pedaleze cu stil. Se organizează plimbări, promenade sau competiţii cu temă dată precum tweed run. Oamenii vin îmbrăcaţi cu pantaloni trei sferturi din tweed, cu şosete lungi în carouri sau costume tomnatice, pălării, fulare groase, femeile poartă cizme înalte, din piele, fustă midi şi ciorapi groşi, pulover călduros sau jacheta scurtă şi pălărie chic. Şi la fel cum bicicleta şi-a recăpătat din gloria demult pierdută, tweed-ul este din nou la modă: designerii de peste tot l-au revitalizat şi i-au oferit un aspect urban, fresh şi elegant.

Clubul Twedd CC din Londra este pentru ciclism ceea ce Slow Food reprezintă pentru gastronomie. În timpurile de aur ale mersului pe bicicletă în Anglia, oamenii purtau haine elegante. Clubul vine în completarea brandurilor englezeşti foarte cunoscute ce promovează stilul vintage şi designul retro – Brooks, Pashley. Când pedalezi de plăcere, în compania prietenilor, n-ai nevoie să te grăbeşti, spune Jack Thurston, membru fondator al clubului.

The Club’s wheelmen and ladymembers wish for a return to the honest virtues of lugged steel, dynamo lighting and canvas saddlebags.

Dacă vreţi să vă simţiţi măcar pentru o oră mai British, mai cool, mai tweed, vă invităm la o plimbare altfel, găzduită  de Bucharest Brompton Fun Club - duminică, 1 Noiembrie, ora 12 la Clubul Ţăranului.

Dress Code:
Tweed & Leather , Suits & Hats accepted.
Blue jeans not recommended

Şi ca să vă faceţi poftă…

Cerceii Carolinei

Găsiţi în Shop mai multe modele, dar aceştia sunt numai ai Carolinei, mai frumoşi decât şi i-a închipuit. Ne bucurăm că cerceii pe care îi face Andreea cu multă atenţie şi îndemânare sunt apreciaţi.

Acum, că a venit frigul, avem timp să bibilim lucruşoare drăguţe, pentru bicicliste simpatice. Cine mai doreşte…o broşă, un cercel, o bicicletă?!

Think pink and ride!

Luna octombrie este declarată la nivel mondial luna campaniilor de prevenire şi combatere a cancerului la sân, afecţiune clasată pe locul doi în lume în rândul celor mai răspândite forme de cancer, după cel pulmonar. În întreaga lume au loc manifestări de conştientizare a acestei maladii. În Marea Britanie se pedalează pentru combaterea cancerului! Pe 25 octombrie va avea loc în Nottingham cea de-a doua ediţie a maratonului de ciclism dedicat în totalitate femeilor, după succesul evenimentului inaugural din aprilie, care a avut loc în Liverpool. La evenimentul din aprilie s-au strans 750 de femei îmbrăcate în roz, conduse de campioana olimpică la ciclism-Victoria Pendleton (ambasadoarea Pedal it Pink). Ele s-au întrecut pe o distanţa de 42 de km la maraton, 21 de km la semi-maraton, sau 5 km-cursa de familie, singura probă dedicată atât bărbaţilor, cât şi copiilor. Maratonul Pedal it pink are un dublu scop: de a le arăta femeilor că bicicleta este un mod de a te păstra în formă, dar şi de a se strânge fonduri care ajută la finanţarea cercetării cancerului la sân. Mai multe detalii aflaţi aici.

via London Cycle Chic

Bike cake

Sursa foto: womenwhoride

-”Biciclista mea, îmi acorzi onoarea de a-mi împărţi drumul vieţii împreună cu tine, pe bicicletele dorinţei, şi la bine şi la rău, până când roţile vor cădea, cadrul va rugini şi şaua se va toci?”

- “DA”

La bicicleta

3 poveşti aparent diferite, ce se împletesc armonios în jurul unei biciclete ce pare să fie aceeaşi, însă poveştile se întâlnesc. E despre plăcerea de a merge pe o bicicletă frumoasă, specială, cum nu mai are nimeni, libertatea de a te mişca în voie şi despre regăsirea bucuriilor de mult uitate. E despre prieteni, noi sau vechi, despre iubire, optimism, tinereţea din suflet şi dragostea pentru biciclete. Un scenariu simplu, naiv pe alocuri, frumos filmat şi dacă-ţi plac bicicletele de oraş te vor unge pe suflet câteva secvenţe. Bicicleta roşie/verde “limon” e personajul principal, face parte din viaţa oamenilor şi le schimbă cursul vieţii în mod plăcut.

Bisicleta mea

Eram azi pe o straduţă ce dă în Calea Victoriei, un grup de francezi chicotind trece pe lângă mine, unul dintre ei rămas uitat, s-a pus în faţa mea să mă opresc “vă rog vă rog…cât costă la bisicleta?” Mi-am amintit de un film spaniol foarte drăguţ pe care l-am văzut acum o lună, ce merită urmărit de toţi iubitorii de biciclete: LA BICICLETA. Fiecare poveste din film este emoţionantă, însă cel mai mult mi-a plăcut momentul în care protagoniştii şi-au ataşat de biciclete baloane negre în semn de protest împotriva poluării.

I-am dăruit o prajiturică Oanei şi mi-am continuat plimbarea spre Cişmigiu. Mergând pe trotuar, m-am oprit la un moment dat ca sa-i fac loc unei doamne (era prea mic spaţiul din cauza maşinilor parcate). Doamna, foarte drăguţă, mi-a zis  ”treceţi treceţi, doar sunteţi cu căluţul…”  Ce căluţ cuminte am, nu cere de mâncare, îmi cară băgăjelul, îmi ascultă mereu comenzile, mă plimbă unde vreau eu…

Biciclete japoneze

Nu ştiu nimic despre bicicletele acestea, ştiu doar că se numesc “ita-chari”, adică biciclete pictate în stil manga. Fiecare bicicletă este animată cu câte un personaj preferat din desene animate. În Japonia sunt în top. Am tot căutat informaţii despre ele, cine le-a creat, de când au apărut, dar peste tot mă izbesc de semne japoneze. Mă ajută cineva? Mie mi se par foarte haioase. Mă întreb cum ar arăta danezii pe astfel de biciclete, cum ar pedala cochetele olandeze pe un Giant cu Sailor Moon; cât de colorate ar fi străzile…

Ce mică-i vara pe bicicletă!

Frig, vânt, nori, ploaie…nu o vreme tocmai plăcută pentru plimbări, însă ne-am strâns un grup frumuşel (vreo 100 spun organizatorii) în Piaţa Unirii, să biciclim prin centrul oraşului. E plăcut sentimentul de siguranţă pe care ţi-l dă grupul din care faci parte, e plăcut să vezi oameni zâmbitori pedalând împreună şi poliţişti amabili care îţi fac poze, dacă le dai aparatul tău.

Andreea s-a bucurat că astfel a avut ocazia să meargă pe stradă, prin aglomerata Piaţa Romană şi nu a mai speriat-o semaforul de la Universitate. Am făcut schimb de biciclete cu Iulia şi Dan, am probat o pliabilă Giant care m-a surprins prin robusteţe şi flexibilitate (mi-a făcut o impresie mai « solidă » decât Dahoniţa Roo). Iar ei s-au relaxat pe canapeaua Electrei mele. Oameni simpatici la plimbarea asta friguroasă, în mod cert veniţi ca şi noi să se simtă bine, într-o sâmbătă care nu se anunţa prea interesantă, din cauza vremii.

Ploaia ne-a prins fix când ne legam bicicletele în Curtea Berarilor, unde ne-am încălzit cu un ceai fierbinte sau bere, după puteri. L-am cunoscut pe Kentacul, care anul trecut a făcut 12000 km…nu cu maşina, ci cu bicicleta…impresionant ! Şi pe Carolina, din Chişinău care ne-a povestit de velohora, pe Bogdan, care ne-a făcut poze şi pe toţi ceilalţi biciclişti alături de care am pedalat 18 km şi m-am relaxat la vorbă şi un ceai cald.

E lungă iarna şi promenadele din ce în ce mai rare, îmi va fi dor de ele.

p.s. mai multe linkuri şi poze găsiţi la cicloteque pe site, la GeorgeHari şi la Bikepress.

Din pasiune pentru MTB

Din când în când mă dau pe forumul ciclism.ro, pentru că unii din băieţii de-acolo sunt foarte pricepuţi şi dau sfaturi bune, aflu noutăţile sau văd ce biciclete se vând prin bazar. Găsesc trasee faine şi aflu despre concursurile din ţară sau ce întâlniri se mai plănuiesc prin oraşul meu.

Însă de ceva vreme forumul e animat de câteva fete inimoase, cicliste adevărate, care se dau pe bune pe munte, fac cicloturism de sute de km, câştigând admiraţia bărbaţilor de pe forum şi a mea, evident. Una dintre ele este Doina, dar să-i zicem Niji, că aşa o ştiu toţi.

(photo credit: Stelian Pavalache)

Are un Focus Whistler 2009 de care este foarte mulţumită, pentru început. A fost dragoste la prima vedere, după experienţa ratată cu „orăşeanca”, pe care care a cumpărat-o crezând că se vor înţelege. Noroc că s-a prins rapid că drumul ei e pe alte cărări. Şi astfel, de 3 luni de zile bate dealuri, munţi, şosele sau drumuri forestiere, la concursuri ori antrenamente. E o pasiune care s-a aprins repede şi arde bine, deja se văd rezultatele, e semn că se poate mai mult şi Niji ştie asta.

~Cu prietenii la o tură în Bucegi. Urcare până la cabana Mioriţa~

Îi plac cifrele, îmi spune cu precizie ce timpi a avut la fiecare maraton sau că a urcat Transfăgărăşanul (până la Cascadă) în 4ore. Deşi pare mică şi fragilă, e puternică mental şi încrezătoare în forţele ei, pe care şi le chibzuieşte să-i ajungă până la finalul cursei. A promis că o să mai auzim de ea.

Cucerirea Transfăgărăşanului, întâlnirea ciclism.ro. 4h – floare la ureche

A pornit cu întâlnirile de biciclişti -six o’clock, Ziua Bicicletei, antrenamentele organizate de Florin Leonte (miercurea după-amiază), BikeWalk şi în general participă la evenimente legate de biciclete. Fiind foarte populară pe forum şi-a făcut mulţi prieteni şi parteneri de ture. Asfel că a trecut rapid la nivelul următor – antrenamente de minim 50 km prin Bucureşti şi împrejurimi: Snagov, Mogoşoaia, Băneasa, Comana, Cernica, Pasărea – sunt drumuri prea bine ştiute.

Au urmat participările la cele 4 maratoane de până acum, la care a intrat direct în primele 10 locuri, ratând la milimetru locul 2 la Banat MTB Maraton din cauza unei accidentări pe ultima sută de metri. N-a citit cărţi de specialitate şi nici nu ţine diete complicate, doar o porţie de paste înainte de concurs şi fluturii din stomac de la start îi dau aripi. O ajută să ştie traseul şi de multe ori porneşte în ture de recunoaştere, pentru ca a doua zi să-i fie mai uşor. Are planuri mari, deja le cunoaşte pe fetele de pe primele locuri, va şti pe cine să depăşească la următorul concurs.

~ Primul maraton era de fapt un semi-maraton la Piatra Mare 1 august; mult push bike si ”drop bike”. Finalul – Cota 1844m !! ~

Maros MTB Marathon, Locul 12, 4h45min, 50 km. Foarte frumos traseul şi coborârile–amazing! ~ Primul maraton de MTB … adevarat – Banat Bike Attack Marathon -locul 3 la fete, 30km. Timp scos 2h 55min

Dar cea mai mare realizare de care este foarte mândră este că a convins încă 25 de useri de pe forum să participe la Maratonul de la Tuşnad, organizând toată trupa cu înscrierile, cazarea şi transportul. O salută pe trasee oameni din Cluj, pe care nu-i cunoaşte, însă de Niji s-a auzit şi-n alte părţi.

Tuşnad MTB Maraton. Locul 6, 50km, 5 ore

Noi îi urăm cel puţin un trofeu MTB la anul şi cât mai multe ture frumoase!

CicloTura de toamnă

Yeee, o nouă plimbare! Se anunţă vreme răcoroasă, de toamnă, dar plăcută aşa că nu vă uitaţi eşarfa, mănuşile, pălăria şi pelerina în caz de ploaie. Cicloteque vă invită la promenadă pe biciclete. Dacă n-aveţi, nu-i problemă…sunt 50 de biciclete gratuite puse la dispoziţie, ar fi bine să faceţi rezervare, căci vor fi mulţi doritori.

mai multe detalii aici

La muncă cu bicicleta

La ce pot fi utile bicicletele?! Nu ne-am fi imaginat niciodată că o bicicletă ne poate ajuta să transportăm lucruri grele, să cărăm saltele, să ne achiziţionăm un dulap şi să-l ducem pe bicicletă până acasă.

Iată că în ţările slab dezvoltate, oamenii nu se plimbă cu bicicleta de dragul plăcerii şi mobilităţii, ci de nevoie. Nu au maşini care să le vină în ajutor, se mulţumesc cu o bicicletă care trage după ea o remorcă, de multe ori nici nu mai reuşesc să pedaleze şi trag în forţă, greutăţile ataşate.

Aceşti oameni sunt cu adevărat fericiţi şi proiectul “Biciclete pentru umanitate” i-a ajutat şi uşurat foarte mult munca. Pedalează cu mari eforturi sau trag de bicicletă aproape ca nişte cai de căruţă, dar le e mai bine decât în alte vremuri.

Cu ajutorul unor oameni cu suflet mare din ţările în care se desfăşoară colectarea de biciclete-Canada, Statele Unite, Australia şi Olanda, ei şi-au împlinit visul, un vis care le-a schimbat viaţa, vorba lui Robert Greenleaf: “Nothing much happens without a dream. For something really great to happen, it takes a great dream.”

Sursa foto: flickr

Bicicleta ambulanţă

În octombrie 2006, organizaţia non-guvernamentală BEN Namibia a lansat o bicicletă ambulanţă în capitala Namibiei-Windhoek. Primul prototip al bicicletei ambulanţe a fost demonstrat în Oshakati în 2005 şi a oferit ajutor pentru bolnavii de SIDA.

La bicicletele normale s-a ataşat o targă care ajută la tractarea unei persoane bolnave sau a unei femei gravide, la un spital sau o clinică, în cazul în care nici un alt mijloc de transport nu este disponibil. În alte ţări din Africa în care se folosesc bicicletele ambulanţe, s-au înregistrat mari scăderi a ratei mortalităţii infantile şi materne.

Până în aprilie 2008, BEN Namibia a distribuit 54 ambulanţe şi în prezent numarul lor este în crestere. Ambulanţele sunt livrate către organizaţii ale comunităţilor rurale din nordul ţării. Voluntarii asistenţi medicali beneficiază de o pregătire specializată cu privire la întreţinerea şi raportarea performanţelelor ambulanţei.Voluntarii raportează că ambulanţele au fost utile pentru munca lor, permiţându-le să ducă bolnavii la spitale, clinici, sau chiar la cel mai apropiat drum de unde pot fi luaţi în cazul în care spitalul este prea departe.

Ambulanţa bicicletă nu intenţionează să înlocuiască ambulanţele normale, dar poate fi de ajutor în cazul în care bolnavii nu pot beneficia la timp de serviciile acestora. Într-adevăr, pentru cele mai multe localităţi din Namibia, nu există nici un sistem public de ambulanţă şi de multe ori oamenii mor pentru că nu îşi pot permite să plătească un transport privat.

Până când Guvernul este în măsură să dezvolte politici adecvate şi proceduri privind transportul medical de urgenţă, se pare că bicicletele ambulanţe vor avea un rol de jucat pentru umanitate.

…si în Florenţa plouă

Mulţumim  Cati că te-ai gândit la noi:

O bicicletă cochetă, înfruntând cuminte ploaia de septembrie într-o piaţetă din Florenţa.

Unele sunt protejate.

Bicycles for Humanity

O bicicletă poate schimba o viaţă într-o ţară săracă. Cu toate acestea, pentru milioane de oameni cu veniturile foarte mici, o bicicletă nouă nu este financiar la îndemână. Din acest motiv a luat naştere proiectul “Biciclete pentru umanitate” în septembrie 2005, cu scopul simplu de a colecta biciclete nedorite de oameni pentru a le trimite în ţările în curs de dezvoltare.

“Biciclete pentru umanitate”, în parteneriat cu organizaţiile din ţările respective, au reuşit să aducă un numar destul de mare de biciclete şi să le ofere oamenilor un acces îmbunătăţit la alimente şi apă, ocuparea forţei de muncă, sănătate, educaţie şi oportunităţi sociale.

Cu ajutorul bicicletelor, oamenii s-au putut deplasa dintr-un loc în altul câştigând timp, au putut căra mai uşor bagaje, şi-au trimis copiii la şcoală, au reuşit să aibă un nou loc de muncă-mecanici de biciclete, specializându-se pentru asta.

“Biciclete pentru umanitate” este un proiect care se dezvoltă de la un an la altul. Iniţial, în 2006 s-a planificat să se trimită un container de biciclete în Africa de la comunităţile din British Columbia, dar până la urmă s-au trimis patru, ceea ce demontrează faptul ca proiectul a fost apreciat încă de la început.. În anul următor a crescut la opt containere şi sute de persoane au fost fericite ştiind că au contribuit la fericirea altor oameni. În acest an, acesta va fi şaisprezece şi cine ştie câte vor fi anul următor…

Aproape toată lumea a mers pe biciclete, toată lumea înţelege valoarea lor şi işi aduce aminte de libertatea pe care a avut-o mergând prima dată pe bicicletă. Pentru milioane de africani care merg o grămadă în căutarea apei, după ajutor medical sau la şcoală, o bicicletă este necesară să se deplaseze şi este primul mod de transport în călătoria lor de la sărăcie la o viaţă mai bună.

Scopul proiectului este de a ajuta oamenii din ţările slab dezvoltate să obţină acces la mobilitate şi o viaţă mai bună pentru toţi în comunităţile lor. Există multe organizaţii incredibile care sprijină aceste comunităţi şi ele, împreună cu “Biciclete pentru umanitate”, stau la baza schimbărilor în Africa, condusă de convingerea simplă că o bicicleta poate face diferenţa!

Mulţi oameni au biciclete vechi în garaj sau la subsol şi-au urât ani de zile să le arunce sau să le vândă pentru puţini bani, pentru ei valoarea sentimentală valora mai mult decât preţul real. Toate aceste biciclete au poveşti fericite asociate cu aceştia dar totodată, au constatat că pot reprezenta o modalitate de extindere a speranţelor, viselor, aspiraţiilor altor oameni.  Dă-i bicicletei tale o nouă viaţă!

Sursa foto: bicycles for humanity