Sunset bici

by Adina

Trampe Bicycle Lift

Sursa foto: flickr

Jarle Wanvik s-a gândit acum câţiva ani cum să poată urca dealurile cu bicicleta fără a face prea mult efort, pentru că nu îi era confortabil să ajungă transpirat şi obosit la servici. Inspirat de tehnologia teleschi, el a vizualizat un design al ascensorului cu ajutorul căruia cicliştii ar putea fi împinşi în pantă, fără a coborî de pe bicicletă. Atfel, în 1993 Jarle a inventat primul lift de biciclete din lume, util pentru locuitori dar şi un punct de atracţie al oraşului Trondheim din Norvegia. Având în vedere topografia acestui oraş, nu este surprinzător faptul că un ascensor-bicicletă a fost conceput aici.

Sursa foto: multinet.no

Trondheim este considerat unul din cele mai verzi oraşe, aflându-se în top 10 “bicycle friendly” oraşe din lume. Oraşul fondat în anul 997, fiind prima capitală a Norvegiei, ocupă un loc important în cultura şi istoria norvegienilor. După un incendiu catastrofal în 1681 care a distrus cea mai mare parte a caselor din oraş, maiorul Jean Caspar de Cicignon a fost adus la Trondheim (de la Luxemburg) pentru a proiecta un plan de oraş nou în stil baroc. Străzile au fost proiectate mai largi, pentru a preveni răspândirea viitoarelor incendii. Cu toate acestea, au mai rămas câteva străzi şi alei înguste care aduc puţin din farmecul oraşului de altă dată. Trondheim este considerat ca fiind unul din cele mai frumoase oraşe cu case tipice din lemn din Europa. Centrul vechi mai păstrează şi azi case salvate în urma incendiului.

Pentru a spori numărul de biciclişti din Trondheim, primăria a investit în ultimii ani, 20 de milioane de coroane norvegiene (aproximativ 3 milione de euro) numai în infrastructura de biciclete – având în vedere că populaţia oraşului este de 160.000 de locuitori – 180.000 (cu tot cu studenţi). Din 1993 până azi, s-au instalat ascensoare-biciclete pe majoritatea dealurilor pentru ca diferenţa topografică să nu limiteze mersul pe bicicletă.

sursa foto: momentumplanet.com

Liftul este conceput din punct de vedere tehnic similar cu un teleschi. Cea mai mare parte a structurii sale este plasată subteran, chiar sub stradă, pentru a evita perturbarea mediului cu cabluri şi stâlpi sau mecanisme care fac liftul să meargă.

sursa foto: izismile. com

Distanţa minimă dintre biciclişti trebuie să fie de 20 de metri, deplasându-se cu o viteză de 2 m/s. Liftul are o capacitate maximă de 6 biciclişti pe minut (pe o distanţă de 130 de m). Ascensorul este montat pe dealurile cu pantă de 1:10 sau 1:5, iar pe străzile cu trafic mai intens, sunt amplasate marcaje care-i oferă biciclistului o distanţă de cel puţin un metru până la maşini.

E fun!

LA PEDALE se întoarce

Centrul de închiriere „La Pedale” îsi deschide din nou porţile  la începutul lunii aprilie (10-11 aprilie) şi va pune la dispoziţia bucureştenilor 250 de biciclete, cu 100 mai mult decât anul trecut. Dacă nu aveţi biciclete, nu mai staţi pe gânduri ! Hai cu bicicleta în Herastrău şi Kiseleff !

Vă puteţi plimba cu bicicleta gratuit, timp de două ore, pe baza buletinului şi a unui contract de dare în folosinţă semnat la centrele „La Pedale”.

Iniţiatorii programului încurajează spiritul civic al bucureştenilor, oferindu-le şansa de a-şi demonstra grija faţă de bunurile pe care le împart cu concetăţenii lor. Proiectul  LA PEDALE face parte dintr-o strategie pe termen lung a Primăriei Sectorului 1 şi a Asociaţiei Green Revolution, care vizează promovarea bicicletei ca mijloc de transport urban.

Sursa: Green Revolution

Cu bicicleta în Herăstrău

Ieri dimineaţă soarele îmi bătea în geam, semn că trebuie să mă trezesc şi să profit la maxim de o zi frumoasă. Ştiam că duminica floriilor nu ne va rezerva o îmbrăţişare prea călduroasă, aşa că m-am trezit, am luat bicicleta şi am plecat să îmi beau cafeaua în parcul Herăstrău.

Am găsit o mică terasă fix lângă pistele noi de unde urmăream bicicliştii care îmi treceau prin faţă. Indiferent cât de bună sau proastă ar fi fost cafeaua aia, o simţeam perfectă! Era dimineaţă, aer curat, linişte…doar zgomotul rolelor şi veselia copiilor mai “perturbau” liniştea. Din când în când, câte o bicicletă.

Oameni de toate vârstele au ieşit la înviorare. Unii se plimbau, alţii alergau… role, biciclete, triciclete, trotinete, căţei, pisici, veveriţe…Forfota aceasta îmi amintea de o dimineaţă petrecută la Cannes acum câţiva ani – o lume relaxată, veselă, o lume în mişcare care nu se grăbea nicăieri.

Am zărit acest căţel plimbat de un biciclist. Se poartă din ce în ce mai des. Scăpăm astfel de stresul unei plimbări lungi şi plicticoase. În plus, chiar şi animalul se simte antrenat, în competiţie cu stăpânul.

Mi-a plăcut că foarte mulţi părinţi au ieşit cu copiii la pedalat şi au ales să scoată copiii la aer curat, nu în Mall-uri – la jucării şi parcuri artificiale, aşa cum obişnuiesc să îşi petreacă weekend-ul foarte mulţi dintre bucureşteni.

Nu contează că eşti mic, poţi să biciclesti un pic!

La intrarea în parc au început să apară treptat din ce în ce mai mulţi oameni. Târgul de Florii avea să îşi deschidă porţile cu dansuri şi cântece tradiţionale româneşti, flori, cavaleri, fanfare. Doamnele şi domnişoarele care se aflau în trecere ieri prin faţa parcului Herăstrău, au avut ocazia să primească tot soiul de flori oferite de cavaleri chipeşi. Iată că şi coşuleţul meu a simţit venirea primăverii cu un ghiveci de narcise.

E frumos să îţi începi dimineaţa aşa, măcar în weekend dacă în timpul săptămânii nu se poate. Eu am fost plină de energie  toată ziua. Dacă nu aveţi biciclete, nu uitaţi că pot fi închiriate doar cu buletinul, de la centrul LA PEDALE.

Bucureşti – bike to work 2

Cu tandemul prin Amsterdam

By Cati:

În sfârşit, după ce am auzit fel şi fel de poveşti despre acest oraş, am ajuns şi eu la Amsterdam. Şi cum timpul era cam limitat, am abordat, zic eu, varianta optimă să văd cât mai mult din el: bicicleta. Pentru că, dincolo de etichetele care i s-au lipit în frunte, Amsterdam are mult mai mult de oferit.

După o zi de tatonări, începătoare fiind într-ale mersului pe stradă pe biclă, am decis că e mai înţelept să închiriem un tandem în loc de 2 biciclete. Mai multă mobilitate, ne-am gandit, şi, de ce nu, mai mult fun. Cert e că în 2 zile de fotografiat oraşul din şa, am fost singurul tandem pe care l-am văzut în trafic prin oraş.

Mai greu la început cu coordonarea, ideea s-a dovedit interesantă mai ales la urcat pantele abrupte, poduri şi altele de gen. De multe ori am fost nevoiţi să ne dăm jos şi s-o pornim iarăşi din vale, dar recunosc că a fost o senzaţie unică. Hehe, ce e mai frumos decât să te strecori în viteză printre maşini, tramvaie şi oameni fără să îţi fie teamă că se va lua cineva de tine? E permis, e indicat, şi toata lumea face asta! Să cobori vijelios străduţele înguste şi să imortalizezi din mers casele plutitoare de pe canale?

În Amsterdam biciclitul e clar un mod de viaţă. Unul tare frumos aş zice.

Doamne elegante cu tocuri respectabile şi ţinută office…pe bicicletă. Fuste scurte şi ciorapi coloraţi pe biciclete împodobite cu flori. Mame care îşi duc copiii în cargo bikes, pe scaunul special montat pe bicicleta, sau pe portbagaj. Oameni care îşi cară cumpărăturile de la piaţă pe bicicletă. Olandezii cară lucuri care nici nu vă trec prin cap cu bicicleta.

Aaaa, şi încă ceva. Se pare că amsterdamezii nu sunt prea vanitoşi. Cel puţin asta mărturisesc bicicletele lor, care sunt destul de vechi şi uzate. Dar vesele, pline de caracter şi voie bună. Şi legate în fel şi chip, în moduri care de care mai ingenioase. Poate şi pentru că „împrumutatul” e, se pare, frecvent.

Fără îndoială, nimic din toate astea nu e posibil fără infrastructura de rigoare. Şi amsterdamezii o au. Piste de biciclete cât vezi cu ochii. Parcări de biciclete destul de multe. Prioritate din partea maşinilor, mijloacelor de transport în comun şi a pietonilor. Cum să nu pedalezi fără nicio grijă dacă ai toate condiţiile?

Poate ceea ce mi-a plăcut cel mai mult aici a fost senzaţia de libertate pe care ţi-o dă bicicleta. Sentimentul ală că eşti parcă în vârf de munte şi toată lumea e a ta. Că poţi să faci ce îţi pofteşte inima şi că nimeni n-o să te oprească.

Pot spune că nu am simţit nevoia să încerc distracţiile tradiţionale pe care le oferă Amsterdam turiştilor. Pentru că sorbind cu ochii din şa un oraş frumos, boem, care respiră libertate prin toţi porii, n-am mai avut nevoie de nimic altceva.

Martie biciclistic

A venit primăvara şi am început să scoatem bicicletele la plimbare. Cum se vede Bucureştiul de după iarnă? Mai multe gropi, mai multe maşini în trafic, mai prăfuit, dar totuşi mai plin de biciclete! Surprinzător am întâlnit foarte multe bicicliste. Într-o duminică însorită, am văzut mai multe fete decât baieţi, ba chiar în fiecare grup de biciclişti, cel puţin o fată. Bicicliste vechi sau noi au lăsat biciclitul ca sport deoparte şi au devenit cycle chic. Fie că au adoptat o  ţinută office sau casual, erau pline de culoare. Nu am reuşit să le fotografiez încă, dar voi porni la “vânătoare”. Bicicletele au început să fie din ce în ce mai accesorizate – coşulete pictate, floricele aplicate…

M-am întâlnit ieri cu Simona în Parcul Izvor şi am pornit la plimbare. Până acolo, şoferii mi s-au părut mult mai drăguţi, mai atenţi, mi-au dat prioritate chiar şi când nu era nevoie. Nu am primit claxoane, nu mi-a tăiat nimeni calea, păreau mult mai răbdători. Să zicem măcar că au fost drăguţi cu mine şi tot e bine; de-ar fi mereu aşa…

Iată câteva poze de ieri:

Mi-a sărit repede în ochi. Era o mică pată de culoare în trafic.

Roşu pentru biciclete.

În umbră arătam ca nişte girafe, atât noi, cât şi bicicletele.  Cum traficul din Bucureşti este ca o junglă şi fiecare respectă regulile lui…Mă întreb cine o fi  leul?!

Fără să îmi dau seama, arătam ca un tricolor… puţin spirit naţionalist.

Am luat aminte să mă fac vizibilă în trafic. Cum nu pot să îmi pun vestă reflectorizantă, galbenul iese în evidenţă!

Pe Calea Victoriei,  în drum spre centrul vechi.

De fapt aveam o ţintă fixă – Hanul cu Tei, la un shopping de culori. Ne pregătim de Sărbătorile Pascale, pictăm ouă şi cadouri celor dragi.

Era inevitabil să nu ne sară în ochi multitudinea de culori din fata magazinului The Kitchen. Iată că au primit marfă nouă şi aceste minunăţii pe două roţi îşi aşteaptă velobellele.

Cam aşa arată o şa Electra. Pentru cine zicea ca nu e confortabil să mergi pe bicicletă cu “fotoliul” acesta nu îţi mai faci griji!