Părinți pe bicicletă, în Copenhaga

Și că să completez postul Elenei despre mămicile pe bicicletă, iată câteva poze din Copenhaga:

This slideshow requires JavaScript.

Părinții își duc copiii la grădiniță cu bicicleta sau îi plimbă în oraș, acolo unde au ei nevoie să ajungă. Îi cară în orice fel: cargo biciclete cu cărucior în față, trailer (în spate), scăunel în fața/spatele părintelui sau într-o cutie special amenajată pe ghidon. Au inventat toate sistemele posibile pentru a face cât mai plăcută experiența de a pedala împreună cu copilul tău. Asta până se face mai mare și îi cumperi bicicletă doar pentru el.

O tanară mamă mi-a mărturisit că doctorul NU i-a interzis să meargă pe bicicletă, în timpul sarcinii. Însă aș completa prin faptul că infrastructura daneză este sigură, ușor de folosit, mașinile îți acordă prioritate și traficul e relaxat și plăcut. La noi e mai diferit, însă măcar prin parc, o mămică poate pedala.

Cereți opinia medicului și rugați-l să vă explice de ce e bine sau nu să mergi pe bicicletă atunci când ești însărcinată.

Mamelor din lumea-ntreaga, urcati pe bicicleta!

Dupa experienta din wekendul trecut nimic nu mi se mai pare imposibil in relatia bicicleta-mama-copil (sau copii).

O familie de biciclisti a poposit joia trecuta la casa BateSaua de la Plevna, pe drumul de la Lehliu Gara spre Calarasi (altfel spus pozitionata pe drumul spre mare ptr un traseu cu bicicleta Bucuresti-Constanta).

Pana aici nimic iesit din comun, dar daca va spun ca familia era formata din 5 membri si jumatate aproape , adica 3 copii dintre care cel mai mare avea 3 ani, cel mai mic 10 luni, iar al patrulea era pe drum, mama fiind insarcinata in luna a sasea, ce veti mai spune?

Ei bine da, se poate! Sa calatoresti pe bicicleta in aceste conditii, sa vrei sa faci asta, sa-ti doresti, sa o faci relaxata si bucuroasa.

Tanara familie (mama din Marea Britanie si tatal din Germania) formata din Julie, Martin + Moses, Caspar si Turis a sosit in Romania pentru a calatori pana la mare pe biciclete cu copii in trailere speciale, cu scopul de fi gazduiti in casele oamenilor, nu la pensiuni sau alte forme organizate de cazare, pentru a cunoaste exact oamenii, poporul, obiceiurile si traditiile romanesti.

Julie, mama, pe langa ca este foarte frumoasa si foarte gravida , este o mama deosebita si m-a impresionat foarte mult: fiind pe biciclete trebuia sa fie foarte inventiva vis-a-vis de masa copiilor (in functie de ce gasea la casa unde poposea, deoarce nu-si putea permite sa care prea mult), timpul de repaus si-l umplea cu spalatul hainutelor si reorganizarea bagajelor pentru continuarea drumului. Trebuia sa aiba grija de laptele celui mic, de pachetelul celor mai mari, de jucariile lor preferate de care nu se puteau desparti.

Cred ca modul acesta de a calatori nu numai ca-ti aduce multe bucurii si satisfactii dar te formeaza un  pic altfel. Devii mai echilibrata, mai riguroasa, mai ordonata, se creeaza o relatie aparte cu cei cu care imparti aceste bucurii.

Copiii, chiar daca nu intelegeau exact ce li se intampla, sau daca nu vor tine mine aceasta experienta este foarte clar ca aceasta calatorie alaturi de altele de acest gen vor sta la baza dezvoltarii mentalitatii lor sanatoase si fara prejudecati.

La noi nu numai legislatia, infrastructura sau standardele ar trebui schimbate, deoarece noi avem mult de lucrat si la mentalitate, la educatie. Cum sa-i facem pe romani sa-si doreasca asa ceva cand e mult mai bine sa mergem la greci sau la turci sau la bulgari la “all inclusive” si sa bem, sa mancam, sa lenevim toata ziua la soare si apoi sa ne intoarcem mai grasi, mai obositi din concediu decat am plecat? (Atentie e sezon de concedii!)

LenaBateSaua
elenabatesaua@yahoo.com

Cum a fost Fără Asfalt în 2 Mai?

Mă aflăm din întâmplare prin 2 Mai. Ştiam de triathlon, însă nu cred că aş fi venit special pentru el dacă dorul de ducă nu m-ar fi adus aici. Seara, pe 25 iunie, maşinile cu biciclete apăreau una câte una. Mă aflăm de vreo 8 ore la terasa ” Micul Golf ” şi jucam cărţi cu prietenii. Nu cu orice cărţi de joc, ci cu minunatele mele cărţi cu biciclete Nu prea aveam ce să fac, vremea mohorâtă nu-mi dădea de ales.

Din când în când mă opream din veselie şi mai zăream pe cineva. Am fost plăcut surprinsă să mă întâlnesc cu o grămadă de prieteni, oameni cu care mă întâlnesc prin Bucureşti sau pe la plimbări cu bicicleta. Lângă masa mea la un moment dat au sosit vreo 2-3 biciclişti care au pedalat tocmai de la Bucureşti ca să participe la triathlon, în 2 etape:€“ Bucureşti-Călăraşi-2 Mai. Bravo lor!

Tot aici l-am găsit pe Bogdan, care în ultima vreme nu ratează concursurile de acest gen. A început cu Prima Evadare just for fun. Cred că la triathlon a venit cu acelaşi gând. Simplu, fără costumaţii speciale, cu un aparat foto – fotoreporter amator ca mine.

Am întâlnit-o şi pe Doina cu care am stat la poveşti, dar despre asta veţi citi într-un post următor. Era tare entuziasmată că a fost super distractiv şi în plus, a ieşit pe locul I.

Prietenii de la Bate Şaua -€“ Bogdan, Simona şi Mihai

Plusuri şi minusuri, cum am văzut eu din exterior

Ce nu mi-a plăcut?

• Spaţiul necesar desfăşurării triathlonului -€“ nu a fost bine delimitat, maşinile treceau în voie şi împiedicau startul sau finish-ul concurenţilor.

• Punctualitatea – startul la înot s-a dat mult mai târziu decât la ora stabilită; în cazul în care participanţii au fost punctuali la 8:15 aşa cum doreau organizatorii, au avut prea mult de aşteptat până la 9.40. Întârziere şi la premierea concurenţilor. Trebuia să înceapă la 19:00, însă la 19:00 abia aranjau podiumul să fie stabil, diplomele nu erau scrise toate…

• Numerele participanţilor -€“ faptul că au fost nevoiţi să-şi deseneze cu marker-ul pe mâini şi picioare şi nu au avut o  modalitate mai bună.

• Neatenţia -€“ au premiat 2 echipe la ştafetă feminin când de fapt erau 3. Chiar mă tot întreba un prieten ”ce a făcut Diana?’‘ şi nu văzusem nicio Diana pe podium. Puţin mai târziu a primit un mesaj ironic: ”Diana a ieşit pe locul 3 la ştafetă, din 2 echipe participante”. Suna ca într-un banc sec, dar aici chiar s-a întâmplat.

Ce mi-a placut?

• Dubla participare -€“ faptul că un concurent care participă individual, putea să fie şi ştafeta unei echipe
• Senzaţia -€“ e incomparabil ce simţi şi vezi când stai pe margine gură cască, decât atunci când participi cu adevărat; mă motivează. Cred că în viitorul apropiat mă apuc şi eu de maratoane. E plăcut să revezi persoane de la alte maratoane, să concurezi de multe ori cu persoanele cu care te antrenezi în parc sau cu cele cu care biciclesti pe munte în weekend. Maratonistii ăştia formează o comunitate a lor. Când prinzi trenul şi călătoreşti undeva frumos, nu prea îţi mai vine să renunţi.
• Premierea -€“ deşi s-a întârziat mult prea mult, mi-a plăcut că au fost premii speciale gen ”cel mai tânăr concurent” – 12 ani; ”cea mai ambiţioasă concurenta” -€“ locul 4 la înot; ”cea mai grea echipa” -€“ cu un total de 340 kg; ”cel mai vârstnic concurent” >45 ani.

This slideshow requires JavaScript.

În final, a fost minunat. Organizatorii Dudu şi Tudor şi-au ”spălat păcatele” ca să să zic aşa, prin devotamentul şi entuziasmul cu care au vorbit despre ceea ce au realizat ei – Prima ediţia a Triathlonului ”Fara asfalt”.

Având în vedere că e prima ediţie şi totul a fost realizat într-un timp atât de scurt, toate minusurile se iartă. Puţini ştiu ce emoţii au avut ei şi cât au improvizat pe parcurs ca să bucure pe toată lumea. Să sperăm că micile noastre critici vor conduce la o organizare mai bună a următoarei ediţii. Felicitări domnilor! Mi-a făcut o mare plăcere să mă aflu acolo

Voi reveni cu fotografii aici în curând.

MMM=Many cyclists, Mirth and Mud

This slideshow requires JavaScript.

Pe 19 iunie a avut loc Maratonul Medieval Mediaş. Din nefericire nu ne-am putut prezenta anul acesta, însă fotografa Ioana Simen ne-a surprins  cele mai tari gagici din lume! Sunt femei puternice, pline de viaţă, curajoase, competitive, ambiţioase, pasionate de biciclete şi de munte. Femeile care participă la concursuri de MTB alături de băieţi sunt foarte diferite, însă au în comun un singur lucru -€“ determinare -€“ ele ştiu şi pot să demonstreze că o femeie poate face orice îşi propune.

În numărul următor al revistei MBike veţi afla care este profilul unei campioane de MTB şi cum fac Andreea Dan (39 ani), Elena Fodor (31  ani), Emese Fodor (33  ani), Patricia Plumbotă (18 ani) să se regăsească mereu pe podium.

Mulţumim Ioana

Copenhagen day one – my trip, my first impression

Prima zi – ideile principale din prezentări şi experienţa Malmo

Sunt la Copenhaga, ştiu că mă invidiaţi că sunt aici, dar am venit cu treabă, nu să mă dau în bărci. Poate vi se pare important rolul de reprezentant al Federaţiei Bicicliştilor din România şi nu l-am cerut, însă s-a nimerit să fiu trimisă eu, pentru că mi-am dorit foarte mult asta şi am găsit resursele necesare (te pup, Tereza) să mă înscriu.

Velo City e cea mai mare conferinţă din lume, pe tema ciclismului urban. Se organizează în fiecare an, în oraşe diferite şi adună la un loc o seamă importantă de oameni din partea autorităţilor locale – ministere de transport şi mediu, primării, oameni cu putere de decizie, ONG-uri şi în final toţi oamenii care iubesc bicicletele.

Anul acesta s-au înscris puţin peste 1000 de participanţi din 59 de ţări (datele oficiale vor fi anunţate în curând), de la Chile, la Nigeria, China şi Muntenegru. E o conferinţă la care fiecare sharuieste cunoştinţe, programe reuşite din ţara lui, idei care au fost puse în practică şi au adus mari beneficii comunităţii. Vorbim despre oraşe campioane în materie de biciclism – Amsterdam şi Copenhaga (încă nu s-a stabilit care e mai bike-friendly, din politeţe), oraşe în curs de implementare a unei infrastructuri proprii, gen New York şi în final suntem noi, ceilalţi…începători cu stângul sau cu dreptul.

Foto: Copenhaga

Am ajuns la Copenhaga după o seamă de ghinioane gen am rămas fără cărţi de vizită, am rătăcit telefonul, era să pierd avionul şi cireaşa de pe tort e camera mea – 13, etajul 13. I’m fine! Primul contact cu oraşul a fost wau, în gară cânta o muzică plăcută, veselă, aerul e curat şi e chiar ca în poze…fetele arată bestial în timp ce pedalează. Şi o fac în cel mai natural mod posibil, fără stres, fără grabă, cu spatele drept, ascultând muzică sau văzându-şi de drumul lor.

Foto: Copenhaga

Mi s-a spus că voi avea o surpriză că danezii nu consideră o mare scofală pedalatul, pentru că o fac de când se ştiu, totul vine de la sine. Azi am aflat de ce, de la dl Bo Asmus Kjeldgaard, mayor of the technical and environmental administration din Copenhaga. Deşi costă foarte mult, autorităţile locale sunt preocupate să îmbunătăţească şi să extindă infrastructura ciclistica a oraşului. Construiesc cu cap, pentru viitor, dar în final, cetăţenii sunt cei care creează ciclismul din CPH, autorităţile doar le pun la dispoziţie mijloacele. Au parcări dedicate, le vor face mai performante, pentru a încăpea şi mai multe biciclete, au piste separate de traficul de maşini, le vor face green waves – semafoare sincronizate pe tot parcursul rutei, au biciclişti, le vor da prioritate mai mare în trafic şi “with the wright measures” vor convinge oamenii să renunţe la maşină. Măsurile astea înseamnă desfiinţarea parcărilor pentru maşini în centru sau taxe mai mari, pentru a fi clar pentru toată lumea care este direcţia urmărită. “It’s not about bicycles, it’s about the comunity”

Foto: New York

A urmat sub lupă New York, un oraş în care tot autorităţile locale au schimbat faţa unor străzi. A fost o prezentare cu before and after care m-a lăsat cu gura căscată pentru impactul asupra locuitorilor oraşului, în zona respectivă. Before e o stradă plină de maşini şi trotuare pline cu oameni; after e o stradă pietonală cu terase, mici magazine şi piste de biciclete separate. Nimeni n-ar fi crezut că într-un timp atât de scurt oamenii vor acapara noul spaţiu public pus la dispoziţie şi vor avea o reacţie pozitivă la schimbare.

Proiectul din NY este susţinut doar de primărie şi are ambiţii foarte mari – încă 1 milion de biciclişti în următorii ani, dar mai întâi crearea unei reţele de piste sigure. Au redefinit parcările de biciclete adoptând un design urban vesel, au redesenat străzi şi zone aglomerate, reducând la minim rata de accidente. Ştim cu toţii cât e de flămândă America  după maşini mari care consumă găleţi de benzină/motorină şi reţea de autostrăzi care traversează oraşul. Însă noua strategie venită din părea administraţiei Obama este că traficul nemotorizat va avea aceeaşi prioritate ca cel motorizat. Măsura asta a permis autorităţilor locale din fiecare oraş să-şi remodeleze strategiile de planificare urbană, dând undă verde avocaţilor de biciclete.

Foto: Malmo

În final am văzut cum Malmo a reuşit să încurajeze oamenii să renunţe la maşină pentru drumuri pe distanţe scurte. Aproape 38%din traficul auto nu depăşeşte 5km, traseu ce ar putea fi făcut cu uşurinţă cu bicicleta. Au creat o campanie prin care ofereau apărători de şea sau haine de ploaie bicicliştilor pe care scria “vă mulţumim că pedalaţi“, au creat un site în care sunt prezentate poveşti despre cum s-au apucat oamenii să folosească bicicleta şi în final au făcut un concurs: cea mai ridicolă călătorie cu maşina.

Premiul, evident o bicicletă a fost câştigat de o doamnă:
“Hmmm, îmi duc fetiţă la grădiniţă, cam 30 de metri. Credeam că mai câştig timp dacă iau maşina…Dar probabil e invers pentru că uneori e destul de aglomerat şi reuşesc să găsesc un loc de parcare aproape în faţa casei mele şi apoi să merg pe jos. Doamne, ce tâmpenie, acum îmi dau seama. Promit să pedalez, dacă câştig bicicleta!”

Concluzia mea pentru ziua de azi…suntem departe, dar nu irecuperabili şi numai  în parteneriat cu autorităţile locale vom avea succes.

Foto: Mikael Colville-Andersen

www.ingalojligabilresor.nu

Weekend biciclistic cu Alina Gorghiu

Sâmbătă dimineaţa abia am reuşit să mă trezesc pentru a mă urni spre Parcul Izvor, unde Alina Gorghiu ne aştepta la marşul ” Burta Jos” – pentru cine avea burtă de dat. Cine nu, a mâncat, a pedalat…

Ne-am adunat cu toţii, biciclişti de toate vârstele, fotografi curioşi, presă, poliţie să ne bucurăm de plimbare şi să mediatizăm că mersul cu bicicleta nu strică nimănui.

N-aş putea spune că bicicleta e cel mai sănătos lucru posibil – inhalăm prea multe noxe în trafic, e adevărat, însă îmi oferă mai multe avantaje decât mersul pe jos. N-aş mai vrea să renunţ acum să merg cu bicicleta indiferent cât de nesănătos ar fi după unii sau cât de periculos. Atâta vreme cât îţi vezi de banda ta, respecţi regulile de circulaţie şi eşti civilizat în trafic, destul de rar te încurcă cineva. Exclud aici câteva aiuriste care vorbesc la telefon când ies din parcare şi evident, nu se asigură.

Tocmai de aceea când nu ai curaj să ieşi în trafic, e bine să vii la plimbările în grup. Pe mine m-a ajutat foarte mult. Asta zicea şi Oana bucuroasă :  ”Oaaaau ce bine e să mergi cu bicicleta pe stradă!!! E prima dată când ies…” Sunt sigură că nu mai e mult timp şi trotuarele pline de maşini, de gropi şi de crengi, vor fi lăsate în urmă.

Foto: Dinu Lazăr

Pentru cine nu credea că voi ajunge cu Dahoniţa mea până la Mogoşoaia, iată că am pedalat relaxată, fără să îmi fac griji că 30 de km vor fi interminabili. La un moment dat mă gândeam să renunţ să fac tot traseul, căci nu mă încadram în timp cu ce mai aveam de făcut în ziua respectivă. Îmi propusesem să pictez câteva biciclete, plus că aveam să mă pregătesc pentru balul de absolvire. Pe drum însă m-am răzgândit pentru că se pedala destul de repede – cam 20km/h şi era relaxant, mi-am întâlnit prietenii biciclişti şi am stat de vorbă tot  traseul.

Cea mai poluată zonă de când mă plimb eu prin Bucureşti mi s-a părut Bucureştii Noi. Groaznic! E haos, şoferii se ghidează după legea junglei, liniile de tramvai nu s-au recondiţionat de ani de zile, lipseşte verdeaţa şi un mare nor de praf îţi ”ghidează” calea.

Noroc ca destinaţia noastră a fost superbă, am luat o gură de aer curat să mă refac şi m-am întors. Nu-mi pare rău Felicitări Alina! Mai vrem plimbări aşa revigorante

Descoperă Ciclotozaurul pe două roţi alături de Cicloteque

Sub acest slogan s-a desfăşurat plimbarea de inaugurare a  încă două centre Cicloteque. Câţiva voluntari au lăsat bicicletele acasă spre a ne înveseli pe traseu cu pancarde ce încurajau mersul cu bicicleta. Pe lângă faptul că cei de la Cicloteque închiriază biciclete în cele mai frumoase parcuri din Bucureşti – Cişmigiu, Herăstrău, Tineretului, acum vine şi cu o noutate: poţi închiria bicicleta de unde doreşti şi să o returnezi în oricare din centrele lor!

Ne-am întâlnit în Parcul Tineretului – am vorbit cu câţiva prieteni, am fotografiat cei mai interesanţi biciclişti – pentru eleganţa lor,  mesajele transmise, pentru că sunt  chic, veseli sau pur şi simplu că mi-a plăcut mie atitudinea lor.

Apoi am pornit agale pe ruta  Parcul Tineretului-Piaţa Unirii-Universitate-PiataRomana-Piaţa Victoriei-Charles de Gaulle-Parcul Herăstrău. Pe drum m-am pierdut de mulţime, nu pentru că Dahoniţa mea nu ar fi făcut faţă, ci pentru că toţi au luat-o la goană. Ori poliţiştii nu mai suportau claxoanele celor blocaţi în trafic şi ne grăbeau, ori bicicliştii erau prea entuziasmaţi de plimbare.

Finalul – ca într-un vis: mulţi biciclişti pe iarbă se relaxau după o plimbare. O imagine pe care des o vezi  în Copenhaga sau Amsterdam şi ar trebui să fie o normalitate şi la noi.

Mai multe fotografii găsiţi pe Facebook şi un filmuleţ foarte drăguţ pe Bicla.ro

Spor la pedalat!