Cum a fost Fără Asfalt în 2 Mai?

Mă aflăm din întâmplare prin 2 Mai. Ştiam de triathlon, însă nu cred că aş fi venit special pentru el dacă dorul de ducă nu m-ar fi adus aici. Seara, pe 25 iunie, maşinile cu biciclete apăreau una câte una. Mă aflăm de vreo 8 ore la terasa ” Micul Golf ” şi jucam cărţi cu prietenii. Nu cu orice cărţi de joc, ci cu minunatele mele cărţi cu biciclete Nu prea aveam ce să fac, vremea mohorâtă nu-mi dădea de ales.

Din când în când mă opream din veselie şi mai zăream pe cineva. Am fost plăcut surprinsă să mă întâlnesc cu o grămadă de prieteni, oameni cu care mă întâlnesc prin Bucureşti sau pe la plimbări cu bicicleta. Lângă masa mea la un moment dat au sosit vreo 2-3 biciclişti care au pedalat tocmai de la Bucureşti ca să participe la triathlon, în 2 etape:€“ Bucureşti-Călăraşi-2 Mai. Bravo lor!

Tot aici l-am găsit pe Bogdan, care în ultima vreme nu ratează concursurile de acest gen. A început cu Prima Evadare just for fun. Cred că la triathlon a venit cu acelaşi gând. Simplu, fără costumaţii speciale, cu un aparat foto – fotoreporter amator ca mine.

Am întâlnit-o şi pe Doina cu care am stat la poveşti, dar despre asta veţi citi într-un post următor. Era tare entuziasmată că a fost super distractiv şi în plus, a ieşit pe locul I.

Prietenii de la Bate Şaua -€“ Bogdan, Simona şi Mihai

Plusuri şi minusuri, cum am văzut eu din exterior

Ce nu mi-a plăcut?

• Spaţiul necesar desfăşurării triathlonului -€“ nu a fost bine delimitat, maşinile treceau în voie şi împiedicau startul sau finish-ul concurenţilor.

• Punctualitatea – startul la înot s-a dat mult mai târziu decât la ora stabilită; în cazul în care participanţii au fost punctuali la 8:15 aşa cum doreau organizatorii, au avut prea mult de aşteptat până la 9.40. Întârziere şi la premierea concurenţilor. Trebuia să înceapă la 19:00, însă la 19:00 abia aranjau podiumul să fie stabil, diplomele nu erau scrise toate…

• Numerele participanţilor -€“ faptul că au fost nevoiţi să-şi deseneze cu marker-ul pe mâini şi picioare şi nu au avut o  modalitate mai bună.

• Neatenţia -€“ au premiat 2 echipe la ştafetă feminin când de fapt erau 3. Chiar mă tot întreba un prieten ”ce a făcut Diana?’‘ şi nu văzusem nicio Diana pe podium. Puţin mai târziu a primit un mesaj ironic: ”Diana a ieşit pe locul 3 la ştafetă, din 2 echipe participante”. Suna ca într-un banc sec, dar aici chiar s-a întâmplat.

Ce mi-a placut?

• Dubla participare -€“ faptul că un concurent care participă individual, putea să fie şi ştafeta unei echipe
• Senzaţia -€“ e incomparabil ce simţi şi vezi când stai pe margine gură cască, decât atunci când participi cu adevărat; mă motivează. Cred că în viitorul apropiat mă apuc şi eu de maratoane. E plăcut să revezi persoane de la alte maratoane, să concurezi de multe ori cu persoanele cu care te antrenezi în parc sau cu cele cu care biciclesti pe munte în weekend. Maratonistii ăştia formează o comunitate a lor. Când prinzi trenul şi călătoreşti undeva frumos, nu prea îţi mai vine să renunţi.
• Premierea -€“ deşi s-a întârziat mult prea mult, mi-a plăcut că au fost premii speciale gen ”cel mai tânăr concurent” – 12 ani; ”cea mai ambiţioasă concurenta” -€“ locul 4 la înot; ”cea mai grea echipa” -€“ cu un total de 340 kg; ”cel mai vârstnic concurent” >45 ani.

This slideshow requires JavaScript.

În final, a fost minunat. Organizatorii Dudu şi Tudor şi-au ”spălat păcatele” ca să să zic aşa, prin devotamentul şi entuziasmul cu care au vorbit despre ceea ce au realizat ei – Prima ediţia a Triathlonului ”Fara asfalt”.

Având în vedere că e prima ediţie şi totul a fost realizat într-un timp atât de scurt, toate minusurile se iartă. Puţini ştiu ce emoţii au avut ei şi cât au improvizat pe parcurs ca să bucure pe toată lumea. Să sperăm că micile noastre critici vor conduce la o organizare mai bună a următoarei ediţii. Felicitări domnilor! Mi-a făcut o mare plăcere să mă aflu acolo

Voi reveni cu fotografii aici în curând.