VeloHalloween

A fost o adevărată distracţie să ne plimbăm cu bicicletele de Halloween  prin Bucureşti, unii deghizaţi în stil halloweenian, alţii ca de bal mascat. Ieri traficul a fost în ton cu sărbătoarea americană, fiind la rândul său, unul de groază pentru unii şoferi. În drumul meu am întâlnit 3 accidente; nu au fost mortale. Chiar dacă vrăjitoarele au complotat împotriva lor, zânele bune au învis-pasagerii sunt sănătoşi!

Pe traseu, micuţul clovn vesel, care se vroia a fi unul ucigaş, a rămas în urmă. Pegasul său nu mai avea aripi să zboare, aşa că a fost atracţia trecătorilor care strigau după el: “hei clovnul cel verde, hai să faci o poză cu mine…” Deşi nu au pornit în rând cu velohalloweenii din Parcul Tineretului, vrăjitoarea, starul rock şi piratul din Caraibe au pedalat cât i-au ţinut picioarele ca să îi prindă din urmă pe bicicliştii care fugeau de spiritele rele.  Pentru ca vroia sa fie primul în clan, un domn și-a atașat o mătură, să zboare ca vântul și ca gândul.

Cei care nu aveau o mască şi păreau a fi nedeghizați, aveau una ascunsă doar pentru ei. S-au deghizat în nesuferiţi, trişti, veseli, visători, mincinoşi, orbi sau biciclişti în devenire.

Traseul ales a fost unul lung, cât să ne facem de cap pe majoritatea bulevardelor principale. Ne-am oprit apoi la Home Mătăsari care ne aştepta şi ea gătită de sărbătoare: cu vrăjitoare ambulante, capete de mort pictate, dovlecei surâzători sau sperie-ciori, luminiţe colorate, candelabre, vin cu scorţişoară bine pregătit să încălzească spiritele rele ca vrăjile să bolborosească în taină. Ne-am aşezat frumos la clacă şi ne-am pus o altă mască, cea a spărgătorilor de nuci. Iacă-tă:

La final, după ce-am dansat şi ne-am distrat, am pedalat repejor, căci toamna se mascase şi ea în început de iarnă, spre un veritabil concert de jazz by Elena and friends. Acolo mi-a făcut o deosebită plăcere să vorbesc cu Julia şi Samuel, doi francezi minunaţi. L-am întrebat pe Samuel ce face în România şi mi-a spus că e în călătorie pentru un an. Cu ce bani? “pe bicicletă, totul e mai ieftin” mi-a replicat…Şi acum să vedem în ce ne-am deghizat:

VeloClovnul ucigaș

VeloAccidentatul cu dinte de plumb

VeloCăpitanu’

VeloPiratu’

VeloCuiul

VeloCorpse bride

VeloStarul rock

VeloDansatoarea de Cabaret

VeloOrbul, Clovnul și pisica deghizată în câine

VeloScheletul Ambulant

VeloEvadata

VeloMeseriașul

VeloVrăjitoarea

Velo Wednesday Addams

VeloSperietoarea

VeloMoartea

VeloDead Bide

VeloIepurele

VeloAtmosfera de făcut vrăji

Mulțumiri pentru completări foto lui Marius

Halloween Bikewalk

Foto by LIA

Invitația sună cam așa:

E foşnet de frunză şi nu avem stare. Ia-ţi buzunarele lungi la tine, pentru că ne-adunăm de poveşti la pedalat. Traseul îl vom stabili ulterior şi-l vei afla când ne întîlnim.

…Vom transforma pisoiaşii albi şi blănoşi în pisici negre, bomboanele cu ciocolată şi scorţisoară în mătrăgună, şi trambulinele în morminte. Avem de gând să trezim câteva zeci de schelete la viaţă şi să le trimitem prin oraş să-i sperie pe copiii porniţi în goană după bomboane. Nu ne vom plicitisi: vom mângâia pisici şi vom găti liliac la tavă cu muguri de pin, coji de dovleac şi usturoi din belşug, iar ca să nu se ardă, îl vom ademeni cu o vrajă.

După ce ne încărcăm cu energie, ne retragem la Halloween party în Home Mătăsari pentru că avem vrăji de făcut, spirite de invocat şi planuri de elaborat. (INTRARE 10 lei – plăcinta cu dovleac și vinul cu scorțișoară sunt pentru voi de la noi )

Vrăjitoarele, Scheleţii, Piraţii, Demonii, Vampirii, Elfii, Capetele sculptate în dovleci sunt rugaţi să-şi pună costumul şi să dea curs invitaţiei.

Când: Sâmbătă 30 octombrie, ora 16:30
Unde: în Parcul Tineretului (intrarea din Bd-ul Gh. Şincai)

Super-girl

Pe Andreea Dan o recunoști după buna dispoziție (molipsitoare) de dinaintea startului, viteza cu care te depășește pedâland concentrată, faptul că urcă pe podium la toate competițiile de MTB la care participă și totuși nu arată ca sportivele de la TV.

E imposibil să nu-i admiri forța și spiritul de fair play, căldura cu care își salută prietenii și cunoscuții înainte de concurs și bucuria cu care trece linia de sosire.  Într-un interviu acordat revistei MBike, Andreea dezvăluie ce o motivează și cum se pregătește pentru un concurs de mountain-bike.

De când practici acest sport și cum ai început?

Primul mtb cu care am făcut prima tură mai serioasă de 4 zile prin Munții Lotrului a fost împrumutat de la un prieten foarte bun și asta a fost prin 2001, apoi am primit un mtb de la Lucian(soțul meu), iar primul concurs a fost triatlonul Iron Man (2 km înot, 80 km bicicleta și 20 alergare) în 2002.

Cum te pregătești pentru un concurs MTB, fizic și mental?

Nu mă pregătesc special pentru concursuri, pur și simplu mă dau cu bicicleta cât pot de mult, apoi în funcție de timpul liber, mă înscriu la câte un concurs. Abordez fiecare competiție cu zâmbetul pe buze și am mereu întipărit în minte cuvintele cuiva drag mie: ”simte-te bine!”

Cât de importantă este alimentația în pregătirea unui concurs?

Trebuie să acorzi o mare atenție alimentației, dacă vrei să-ți meargă bine, să fii sănătoasă! În general mănânc cereale, fructe, legume, lactate, mai puțin carne, înainte de concursuri fac carboloading cu produse Sponser, iar în ziua concursului mănânc cereale Power Porridge. O bună și permanentă hidratare e foarte importantă!

Faci și antrenamente conexe, gen alergat, înot etc? Știu că tu îmbini competițiile de trail running cu cele de mtb.

Când am timp alerg sau mai rar merg la înot! Îmi plac în mod deosebit concursurile gen duatlon sau adventure race unde îmbini alergatul cu mtb, deoarece sunt mai solicitante, îți testează limitele și … nu te plictisești!

Spune-mi câteva concursuri/premii cu care te mândrești.

În mtb – cu locul I  la “Duatlonul Cetatea Brașovului” din 2008. În alergare – cu locul III  open de la Maratonul Piatra Craiului-Salomon din 2009!

Ai vreo tactică anume pe care o abordezi în timpul unei curse?

Așa cum am zis, încerc să mă simt bine deci am putea spune că tactica este ”simte-te bine și dacă poți, câștigă”. Cu toate acestea tratez cu seriozitate concursurile și plec la start cu gândul că voi merge la capacitate maximă. Orice concurs e greu în sensul că, dacă îl abordezi cu seriozitate, implică efort, concentrare, lipsă de confort, emoții.

Care e traseul sau zona în care îți place să mergi cel mai des?

Îmi iubesc foarte mult zona în care locuiesc și dealtfel în care m-am născut ..am câteva trasee preferate pe niște muchii tehnice din apropierea Zărneștiului cu sus-jos, single trackuri printre căsuțe tradiționale vechi, simple, la liziera pădurii și cu o priveliște amețitoare asupra Pietrei Craiului.

Ce bagaj îți iei pentru concurs?

Sunt foarte selectivă când e vorba de greutate. Îmi iau bidon cu energizant, geluri, batoane proteice, ulei pentru lanț, cameră de schimb, pompă, geacă de goretex, câteva imbusuri, cheia de lanț si sprayul împotriva câinilor deși știu că nu am să-l folosesc niciodată!

Mi-ai spus de alimentație, antrenamente, dar cât de important e să ai o bicicletă bună?

E important să ai o bicicletă mai ușoară, cu piese de calitate care să nu-ți facă surprize mereu. Eu am trecut treptat de la mtb fără amortizor la una cu amortizor pe față, apoi cu amortizor și pe spate; vrem biciclete tot mai bune și mai ușoare, probabil nu o să ne oprim niciodată. Pe de altă parte poți câștiga și cu o bicicletă mai modestă.

Eu concurez cu un BMC Trail Fox cu amortizor față Rock Shox Sid Race și pe spate DT Swiss XM 180, echipată cu Shimano Deore XT, frâne Magura disc. Am primit-o de ziua mea de la soțul meu (nu știu și nici nu vreau să știu cât a costat) însă până acum am avut o bicicletă  Scott Scale cu amortizor față Manitou Axel și echipată Shimano Deore LX, cu care am mers 5 ani și am câștigat concursuri, deși nu era printre cele mai bune biciclete de la start.

Vezi cum functionează BMC Trailfox @vimeo

Cum e comunitatea femeilor care participă la competiții mtb? Eu am observat o prietenie sinceră între multe dintre voi și o bucurie reală când vă întâlniți la diverse concursuri.

Încă sunt puține femei la concursuri, însă nivelul pregătirii și numărul lor este în continuă creștere. Fetele care participă la concursuri de MTB alături de băieți și uneori chiar de cei din față sunt foarte diferite, însă au în comun un singur lucru: determinare – ele știu și pot să demonstreze că o femeie poate face orice își propune și poate face chiar bine.

Normal că suntem prietene, doar avem în comun aceeași pasiune! Ne admirăm reciproc, ne întrecem, ne distrăm și toate știm că e foarte fain când într-un concurs reușești să treci pe lângă băieți cu viteza luminii.

Cum ai promova concursurile de MTB în rândul femeilor?

Ceea ce pot eu să fac pentru a promova concursurile de MTB printre femei este să fiu un exemplu: nu sunt atletică, nu mai sunt chiar tânără, am copil, familie, mănânc dulciuri, sunt o femeie cât se poate de normală. Dacă eu pot și tu poți, numai să vrei! Cât despre curaj, fetelor, frica e normală trebuie doar să știi să o ții în frâu!

Sunt multe posibilități de promovare – am văzut în alte țări că se organizează tabere de MTB de inițiere sau de nivel mai ridicat, numai pentru femei.

Cine e Andreea Dan?

Despre mine, ce să spun? Am fost asistent de farmacie timp de 20 ani, acum sunt ghid montan și împreună cu soțul meu încercăm să susținem și “mișcarea ciclistă” aducând  în România  produsele Sponser Sport Food. Am 39 ani (dar nu se vede), nu sunt membru într-un club însă am suport în ceea ce privește energizarea, refacerea și echipamentul de la firma mai  sus menționată. Alte pasiuni -  prima mea pasiune de fapt este schiul de tură, dar asta e o altă poveste, una de iarnă și la fel de frumoasă!

Foto: ciclism.ro

Piua

Discuție de birou:

- Uite ce soare frumos?

- Unde?

Ca o adevărată corporatistă ce sunt, trec anotimpurile pe lângă mine. Mi se întâmplă să mă surprindă primăvara îmbrăcată în palton și cizmulițe prea călduroase sau să nu-mi dau seama când a trecut toamna prin parcul Cișmigiu, la care privesc pe geamul clădirii în care lucrez.

Astăzi am spus piua și am luat o pauză de biciclit – am dat o tură de parc și mi-am lăsat mintea și sufletul să zburde printre frunzele gălbui de toamnă. Probabil se uita lumea ciudat că am ocolit rondul de flori de 2 ori și apoi am zbughit-o pe alte alei, cu un zâmbet numai de mine înțeles. 15 minute pline de bucurie, care mi-au făcut ziua:

Gata…stop piua…work, damn it!

TEST: De ce rămânem fără biciclete în București?!

Indiferent de locație, de zi, de oră…Vlad Ursulean a testat cum e să furi o bicicletă în București fără ca nimeni să nu intervină. Eu nu mai zic nimic, pot doar să am mai multă grijă unde îmi las bicicleta…

 

 

 

Pauză de lectură

Am absentat ceva vreme, între timp nu am mai biciclit, m-am mutat şi abia aştept să îmi aduc şi bicicleta mea dragă în căsuţa cea nouă. Iată câteva frânturi din cartea pe care o citesc acum:

” Dimineaţă, Mario mă ajută să-mi cumpăr o bicicletă. Ca un bun cvasiitalian ce e, îmi spune: “Ştiu eu pe cineva”, după care mă duce la magazinul unui văr de-al lui, de unde îmi cumpăr o respectabilă bicicletă de teren, o cască, un antifurt şi un coş de bagaje, totul cu mai puţin de 50 de dolari americani. Acum sunt liberă să mă mişc prin noul meu oraş, Ubud, sau, mă rog, sunt liberă în măsura în care mă simt în siguranţă pe drumurile înguste, şerpuite, prost întreţinute şi pline de motociclete, camioane şi autocare cu turişti. După amiază pedalez până în satul lui Ketut, ca să petrec cu vraciul meu prima zi de…ce-o să facem împreună. Sinceră să fiu nu prea ştiu ce. Lecţii de engleză? Stat pe prispă în frumosul stil clasic de altă dată? Nu ştiu ce are în minte Ketut, dar sunt pur şi simplu fericită că m-a primit în viaţa lui. (…)

Noua mea locuinţă e aşezată pe un drum liniştit şi e înconjurată de orezării, e o căsuţă cochetă, plasată între ziduri acoperite de iederă, aparţinând unei englezoaice care îşi petrece vara la Londra. Aşa că mă  strecor în casa ei, luându-i locul în spaţiul absolut miraculos. Pot culege banane şi papaya direct din pomii aflaţi în dreptul ferestrei de la dormitor. Hălăduiește pe-aici un motan care mă iubeşte la nebunie timp de jumătate de oră, de când mă trezesc până îi dau să mananace, dar care, după ce s-a săturat, începe să miaune atât de prelung şi de tare, de parcă are vedenii din războiul din Vietnam.

Seară de seară îmi iau bicicleta şi merg pe dealurile din nordul oraşului, printre întinderile nesfârşite ale orezăriilor, cu panorame splendide, pline de verdeaţă.(…)

Am pedalat până acasă, silindu-mi corpul fericit să urce dealurile, sub soarele târziu al după amiezii. Când treceam prin pădure, un maimuţoi mare a sărit dintr-un copac exact în faţa mea, de unde mi-a arătat supărat colţii.Nici măcar n-am tresărit. I-am spus: şterge-o fraiere – am patru fraţi care-mi ţin spatele! Şi am trecut pur şi simplu mai departe. Doar că a două zi (cu sau fără fraţi protectori) m-a lovit un autobuz. Era un autobuz mai mic, dar oricum m-a zburat de pe bicicletă în timp ce coboram pe şoseaua fără parapet. M-am trezit într-un şanţ de irigaţii pavat cu ciment. Martori la incident, vreo treizeci de localnici s-au dat jos de pe motociclete ca să mă ajute (în timp ce autobuzul dispăruse demult). Bicicleta era întreagă, doar cu coşul puţin îndoit. Mi se crăpase şi casca. În situaţii de genul ăsta, mai bine casca decât capul…”

Povestea a fost ecranizată și a avut premiera și în România, pe 15 octombrie. În film, Elizabeth( Julia Roberts) pedalează pe o încântătoare bicicletă de doamne, nicidecum pe o “bicicletă respectabilă de teren” :

Vreau să vină vara înapoi!

via BikeblogBucuresti