Nu știu să merg pe bicicletă

decembrie 5, 2010 at 2:10 pm 11 comentarii

by Ana

Eu nu știu să merg cu bicicleta. Vă rog, mai întâi ascultați și apoi aruncați cu ouă stricate, roșii și hârtie igienică. Așadar, nu am învățat niciodată să merg pe bicicletă, nici măcar nu îmi aduc aminte dacă am urcat vreodată pe una, în decursul celor 28 de viață pe care îi am.

Și nu, nu am nimic împotriva mișcării, merg la aerobic, îmi place să mă mișc, face bine la tonus, la minte, la corp. Știu care sunt beneficiile mersului pe bicicletă. În plus, îmi plac la nebunie doamnele și domnișoarele care merg cu nonșalanță pe bicicletă prin București. Au o ținută frumoasă, sunt feminine, sexy, atragătoare. Le ador, cu bici alea colorate, cu părul răvășit de mersul prin trafic, atente în toate direcțiile, uneori timide când vin mașini cu viteză, cu coșulețe în care își așează poșete, flori, eșarfe. Sunteți superbe!

Mă imaginez câteodată prin București, toamna devreme, când încă nu plouă, nu e înorat, dar nici nu mai sunt 30 de grade, mergând pe o bicicletă colorată. O vad, e turcoaz, are floricele, margarete albe cu galben, unele mai mici, altele mai mari, iar în față, draga de ea are un coșuleț de nuiele, crem. Și roțile sunt la fel, crem. Ah, era să uit de claxonul în formă de futuraș… Tit-tit, dați-vă la o parte, sosesc pe bicicleta mea turcoaz, cu buclele în vânt!

(photo: From me to you)

Mă văd pe bici, în rochiță colorată, cu ciorapi mați, cu balerinii și hainuța cea neagră și o eșarfă colorată. Dacă e încă frumos afară, îmi pun și ochelarii de soare. În coșuletul din față, am pus poșeta cu pietricele turcoaz și un buchet de flori pe care le-am cumpărat de la o bătrână. Le dădea pe toate cu 5 lei, că vroia să plece acasă.

Mă văd pedalând până în centrul vechi, unde mă întâlnesc cu fetele, ca să mergem cu toate să bem o ultimă cafea la terasă, înainte să vină frigul. Și suntem toate vesele, râdem prea mult și prea tare, ocupăm drumul oricum prea mic pentru noi, așa că toți baieții drăguți trebuie să stea în urma noastră până le facem loc să treacă. Of, cred că în mine stă ascunsă bine de tot o iubitoare de biciclete
.

Și totusi, de ce nu am mers niciodată cu bicicleta. Fie că nu am avut prieteni care să îmi împrumute bicicleta lor, fie nu am avut curajul să învăț când eram încă mică și inconștientă. Acum, sunt cuprinsă de temerile (absurde, realizez și eu) de om mare, adult, cu responsabilități, etc. Știți voi… dacă o să cad? Dacă îmi rup o mână, un picior? Dacă îmi sparg capul? Dacă, dacă, dacă… aoleo nu vreau sa mă lovesc! N-am avut încredere nici în cei dornici de a mă învăța să merg… poate nu mă ții, poate nu te pricepi (aici am ridicat și o sprânceană, ca să îmi susțin neîncrederea), poate mă scapi și îți rupi și tu un picior. Scenarii de groază legate de mersul pe două roți.

Am rămas la aceste gânduri, care mi-au paralizat viața de biciclist, obligându-mă să răman pieton sau și mai rău, RATB-ist. Gânduri care m-au făcut să nu am niciodată bicicleta mea turcoaz cu floricele, să nu claxonez niciodată un pieton care merge pe pistă. “La o parte măăăăă, învață să mergi pe bicicletă!

About these ads

Entry filed under: Fete pe biciclete. Tags: , , , , .

Barcelona-invitaţie la pedalat Happy, happy, happy!

11 comentarii Add your own

  • 1. Andreea  |  decembrie 5, 2010 la 4:39 pm

    Hai pe bicicletă Ana! Nu ai nimic de pierdut :)

    Răspunde
    • 2. Gica Contra  |  decembrie 6, 2010 la 9:23 pm

      Nu ai de pierdut dar ai de facut o investitie, un efort care e bine sa fie recunoscut. Pentru unii poate fi destul de mare. Mie mi se pare foarte neplacut sa fii vazut incercand sa inveti sa mergi cu bicicleta. Sau sa te temi ca o sa cazi.
      Dar solutii exista. Ca sa nu te vada lumea, ai putea merge dimineata foarte devreme in parc, mai ales daca e frig. Ca sa nu cazi, e bine sa stii cum se face ca se poate sa iti mentii echilibrul: daca te inclini, cotesti un pic spre partea in care te-ai inclinat si te redresezi. Nu se cade asa repede si ai timp. Evident, constient nu poti face asta pentru ca nu ai rapiditate dar asta da incredere.

  • 3. Hubba Bubba  |  decembrie 5, 2010 la 11:19 pm

    21. Nici eu nu stiu sa merg pe bicicleta. :))

    Răspunde
  • 4. elena  |  decembrie 6, 2010 la 3:16 pm

    Eu zic ca nu ratezi nimic…mersul pe bicicleta in Bucuresti este pentru kamikaze:))))) RATB-u’ e cel mai safe:)))))

    Răspunde
  • 5. Dan  |  decembrie 7, 2010 la 7:43 pm

    Casca+protectii.Nu ai ce sa patesti.In cel mai rau caz te julesti putin dar vei vedea ca merita.
    No pain, no gain!

    @Gica contra:Nu o sa inteleg niciodata treaba asta cu “ma vede lumea”.Asa si?
    Eu as zice sa mearga dimineata, cand nu e lume ca sa aiba loc :)

    Răspunde
  • 6. Gica Contra  |  decembrie 7, 2010 la 10:38 pm

    @Dan
    No pain, no gain! Asa este. Dar depinde de fiecare sa isi aleaga “pain”-ul cel mai potrivit.
    Referitor la “ma vede lumea”, asta depinde de fiecare. Suntem diferiti si nu putem intelege totdeauna ce simte altul. Dar putem accepta si lua ca atare pe fiecare.

    Răspunde
  • 7. Monica  |  decembrie 8, 2010 la 12:07 pm

    Si eu mi-am dorit ani la rand sa merg cu bicicleta dar cand eram mica nu avea nimeni dintre cunoscutii mei blicicleta. Apoi a inceput sa-mi fie frica si jena sa fiu vazuta incercand. Apoi in vreo 2 ani am avut incercari si aproape invatasem sa merg dar abia reuseam sa pornesc. Problema era bicicleta (prea mare si grea) dar si atitudinea mea. M-a invatat anult trecut colega mea Oana, pe bicicleta ei mountain bike, cu saua lasata jos astfel incat sa pot atinge asfaltul cu picioarele. M-a impins ea, mi-am luat si eu avant si am invatat echilibrul. In aceeasi zi am invatat sa iau si curbele (cu o proptire in gard) si gata. Asta la 32 de ani. Era unul dintre lucrurile de pe lista mea cu lucruri pe care vreau sa le fac in viata. Dupa un an merg cu bicicleta la serviciu. Nu am cazut decat in ziua in care am invatat, o singura data. In aceeasi vara au mai invatat sa mearga cu bicicleta inca 3 colege. Si ele aveau aceleasi temeri si aceleasi dorinte, si au reusit la fel de repede, cu la fel de putine lovituri. Alege-ti ziua, parcul, bicicleta si prietena/prietenul care sa te invete si vei reusi in minim 1 ora, maxim 3. Dovedit stiintific!

    Răspunde
  • 8. Andreea  |  decembrie 9, 2010 la 4:20 pm

    Cand exista o Oana la birou, nu ai cum sa nu stii sa mergi pe bicicleta <3

    Răspunde
  • 9. Gica Contra  |  decembrie 9, 2010 la 10:25 pm

    Da, dar asta e cam rar… La noi exista un Viorel dar degeaba. E singurul.

    Răspunde
  • 10. Bogdan  |  ianuarie 4, 2011 la 5:45 pm

    cel mai bun post legat de biciclete din 2010, de departe.
    bravo ;)

    Răspunde
  • 11. Ana  |  ianuarie 4, 2011 la 6:02 pm

    Va multumesc pentru raspunsuri, sugestii, incurajari si… prietenie. E bine sa ai o Oana la birou, stiu ca multa lume a “profitat” de ea si ca ei ii si place :)). La primavara, nu cred ca ma mai lasa sa scap…. Cu drag, Ana fara bicicleta turcoaz (deocamdata)

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


SkirtBike

SkirtBike

Bicicletăria velobello

Calendar cu biciclete

Susţinem

Let's Do It, Romania!

Arhive

Te anunţăm pe e-mail când scriem pe blog

Join 51 other followers

Blog Stats

  • 408,140 hits

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 51 other followers

%d bloggers like this: