Iarna fără bicicletă

Nu știu cum se descurcă alții, dar mie mi s-a făcut dor de bicicleta mea, îi simt lipsa şi mă uit lung la uşa boxei după care ştiu că stă la fel de tristă ca şi mine.

Nu am mai mers cu ea de anul trecut, din decembrie, când am făcut-o pe Moș Crăciun și am cumpărat cadourile alergând cu bicicleta dintr-o parte într-alta a orașului. În ajun de Crăciun depășeam cu mândrie și satisfacție coloana de mașini care încerca să iasă din capitală, iar eu trebuia neapărat sa iau ceva (o pereche de mănuşi) din Decathlon. Mi se umple inima de bucurie când bicicletuța mea de oraș e mai vitează decât toate cutiile de metal, încolonate nervos pe străzi.

Mă descurc greu fără bicicletă, nu-s obișnuită să am bilet de autobuz la mine, mai mereu merg pe jos până la stația cu ghișeu de bilete, deși am citit că mi-aș putea face un portofel electronic. La metrou știam stațiile pe dinafară, la ce oră e ultimul metrou dintr-o anume stație și care ieșire e mai aproape de destinația mea. După 3 ani de mers aproape zilnic cu bicicleta la serviciu mi-am pierdut din skill-uri. Nu-i nimic, mă adaptez, devin pieton.

De ce nu-mi place să merg iarna pe bicicletă:

• pistele nu sunt curățate de zăpadă
• pe marginea carosabilului se adună zăpada murdară și dacă se încălzește puțin, apar niște bălți imense de culoare și consistență periculoasă pentru ținuta mea
• iernile în București sunt murdare; dacă nu ninge, e o mâzgă negricioasă și alunecoasă pe carosabil
• bicicleta mea de oraș nu are cauciucuri de iarnă, abs și esp
• cum nu-mi plac hainele windproof, waterproof, mudproof etc., ba mă îmbrac prea gros, ba prea subțire…n-o nimeresc niciodată
• am principiul că, dacă un lucru nu-mi face plăcere, nu-l fac doar de ochii lumii. Așa că renunț să ies cu bicicleta atunci când e foarte frig sau bate vântul puternic și știu că pedalatul va fi mai mult un efort decât o bucurie

OK, cu frigul mai negociez – 2 rânduri de ciorapi, bluză polar pe sub palton, căciulă şi mănuşi groase şi un ceai cald la destinaţie. Dar cu zăpada murdară şi pistele necurăţate cum fac?! Mai bine ar cheltui autorităţile 11.000 de Euro, cât costă 1 (unu!) semafor pentru biciclişti să creeze condiţii decente de pedalat prin oraş. În multe ţări, infrastructura ciclistă are prioritate când vine vorba de deszăpezire, dar urbea mioritică e mai specială şi-mi testează credinţa de biciclistă adevărată.

Totuși, am văzut iarna aceasta bicicliști, bine echipați si semanlizați, mergând cu atenție pe stradă și salutându-se ușor între ei, parcă schimbând admirația reciprocă pentru faptul că au ales bicicleta în acea zi. Hip, hip URA pentru cei care nu se sperie (ca mine) de 10 cm de zăpadă!

Voi cum vă descurcaţi iarna, cu/fără bicicletă?