Povestea 3 – Întreţinerea curentă

Povestire scrisă de Horia Hâncu, pentru concursul Veloteca

La noi, în West Side, odată cu terminarea unuia din blocuri, s-a construit şi un şir lung de garaje care înlocuiau, din păcate, o graniţa din gard de lemn cu una din beton şi uşi de tablă. Era şi bine, şi rău, pentru că după graniţă erau doar curţi cu pomi fructiferi pe care, până mai ieri, puteam să-i scuturăm dinspre partea noastră. Acum, trebuia să ne suim pe garaje, în schimb aveam parte de fructe mai coapte, dar şi de sudalmele proprietarilor garajelor.

Intr-unul din garaje sălăşuia o motocicletă mare, cu ataş, ce facuse războiul de partea nemţilor şi acum facea naveta zilnică la o uzină mare, aşa ca şi ceilalţi 15-20 de mii de concitadini. Duminică dimineaţa, proprietarul scotea “motorul” fie sa-l spele, fie să-i desfacă mecanismele, înşirandu-le ordonat pe o bucată mare de PFL, păstrată tot în garaj. Şi bucata de PFL era ca o pictură abstractă pictată în tonuri de gri şi negru, frumoasă, fiindcă omul nostru obişnuia să facă aceleaşi gesturi, punând piesele în aceeaşi ordine, în aceleaşi locuri…

Grupa under 12 se aduna de dimineaţă, rezemându-şi bicicletele de garaje pentru a urmări o vreme ritualul strict şi neschimbat, al meşterului mecanic.

Nu ştiu cum se făcea, dar de fiecare dată îl întrebam acelaşi lucru “Ce faceti aici, nenea?…”

Povestea 2 – Hoții de biciclete

Povestire scrisă de Horia Hâncu, pentru concursul Veloteca

Regret, dar n-am găsit alt titlu decat chiar cel al filmului lui Vittorio DeSica… film care m-a marcat mult în copilărie…

Filmul arată un italian sărac, cap de familie şi tată de copii, care merge la muncă în fiecare zi cu bicicleta… Apoi bicicleta-i este furată şi nu se mai poate duce la muncă, îşi pierde slujba şi porneşte cu băiatul său pe străzi, spre a-şi căuta şi recupera bicicleta…

Îşi găseşte bicicleta, încearcă să şi-o recupereze, dar nu poate şi fură, la randul său, o altă bicicletă. De data asta, el e prins şi dus la secţie, unde un carabiner mai sufletist, văzand puştiul slăbănog plângând afară, îl lasă liber să plece…

Călătorie prin ţara minunilor

Ride me party. Minunăţii de biciclete. Handmade. Muzică bună. Multe culori. Film. Portocale mecanice. Nici nu e cazul să povestesc mai multe. Vedeţi totul în imagini:

This slideshow requires JavaScript.

 

Dreamy bicycle

Cu ceva timp în urmă răsfoiam internetul și am găsit o fotografie la care m-am uitat minute în șir, m-a fascinat – era o bicicletă cu luminițe. Ideea mi s-a părut genială și la fel au spus probabil și miile de site-uri care au postat fotografia lui Shelby Tanner.

©Shelby Tanner

Am vrut să aflu povestea ei și am găsit o fotografă plină de inspirație și umor, care mi-a spus cum a făcut această poză perfectă. Dacă ai ceva timp la dispoziție, răsfoiește albumele lui Shelby… te vor încanta pozele ei visătoare.

What inspired you to make it?

I wanted to do a winter series in the month of December. I wanted the series to really represent the holiday and things you usually see in that month. The idea of using the bicycle came from a photo I saw by Simon Filip.

How difficult was for you to take this perfect shot?

It wasn’t really that difficult. I first tried to make it a self portrait. I got my tripod and remote out and put the bike in the middle of the road and starting shooting, but it was really hard for the camera to focus on its own and plus I wanted different angles. So my little sister, Sydney, volunteered to model for me.

©Shelby Tanner

It took me an hour and a half to put the Christmas lights on the bike. It was difficult and time consuming but totally worth it. I used two sets of Christmas lights and hooked them together.  I made sure the end outlet was near the back of the wheel so I could plug it into a long extension cord that was coming from my garage to the bike.

It was funny because while i was shooting in the middle of the road, cars would slow down and just stare at the bike (I live right next to a busy street). Plus, someone in my neighborhood was throwing a party so more cars were coming down my street. lol

And for editing wise, I wanted the photo to seem dreamy. I know it’s common sense that this photo isn’t possible, that the Christmas lights can’t be lit by themselves and you can’t actually ride around without the lights breaking or getting wrapped around the chain. But I just wanted the magic that Christmas offers and the month of December offers. That’s why I edited it the way I did and photoshoped out the extension cord.

Do you have any advice for chic ladies that love bicycles?

I don’t really go bicycling. The only time I do is if my family and I go camping. Other than that, my bike stays in my garage. And some advice for ladies that love bicycles: Always bring a camera with you; you never know what you will run into while riding around.

 

Big kisses and hugs to Shelby for sharing the story of this beautiful photo and allowing us to publish it on VeloBello.

Velointerviu-Corina

Am întâlnit-o pe Corina acum 2 ani, de când avea o bicicletă mov. E una din cele mai chic bicicliste din Bucureşti, nu trece ea neobservată. Pedalează cochet, de plăcere şi îi place să câştige TIMP cu ajutorul bicicletei. Corina pictează, găteşte, îi plac cărţile, călătoriile şi se descrie simplu: “Eu? deschid uşi”

Fotograf: Alexandru Busuioceanu

1.  Nume/ocupatie
Corina Nicu, studiez artele plastice.

2. De câți ani pedalezi?
De doi ani.

3. Ce bicicletă foloșesti?
Am început cu o olandeză veche; acum am Brompton.

4. Cât de des pedalezi?
Zilnic.

5. Care sunt cele mai frecvente drumuri pe care pedalezi în București sau în afara Bucureștiului?
Pedalez pe oriunde am drum, dar în special în zonele centrale.

6. Cu cască sau fără cască? Dacă ai avea o cască feminina gen cea de la Yakkay ai alege să porți cască?
Fără cască… nu ştiu dacă aş purta; haha, am destule lucruri pe cap. deşi trebuie să recunosc, sunt foarte drăguţe cele de la Yakkay.

7. Care e principalul motiv pentru care pedalezi?
La fel ca majoritatea oamenilor, mă plâng că nu-mi ajunge timpul. Cu bicicleta salvez destul de mult, într-un mod mai sănătos… şi distractiv.

8. Care e cel mai neplăcut aspect când pedalezi în București?
La început aveam o lista întreagă de nemulţumiri… acum am rămas doar cu gropile şi binecunoscuta linie de tramvai.

9. Dar cel mai plăcut?
Ajung la destinaţie înaintea orcarei maşini.

10. Ce sfat le-ai da femeilor pentru a le încuraja să pedaleze?
Să fie mai relaxate, se poate pedala şi cu rochie, şi cu tocuri, şi cu geantă mare, şi vorbind la telefon, şi mâncând.

11. Ce măsură importantă crezi că ar trebui luată ca lumea să renunţe la maşină în favoarea bicicletei?
Nimeni n-o să renunţe definitiv la maşini… şi mie mi plac şi-mi place să conduc. Poate fi folosită în schimb mai puţin. Unii oameni lucrează foarte aproape de casă, dar tot conduc până la serviciu. Mi-a zis un prieten că el scoate maşina şi până la colţ că să-şi cumpere pâine. Cred că la detalii trebuie lucrat.

12. Pe lângă bicicletă mai ai și alte pasiuni?
În afară de arte? Îmi place să gătesc.

Frânturi din caietul de schiţe al Corinei

Vezi alte velointerviuri aici.

Ride me party

Pe 23 februarie, de dragul Dragobetelor, dar şi de dragul bicicletelor ,  începând cu ora 19.30, Portocala Mecanică vă aşteaptă la Guest House (Strada Traian 42, vezi hartă). Se anunţă o mega petrecere între biciclişti şi cea mai frumoasă defilare de biciclete unicat. Tarif de intrare: o portocală. Eu abia aştept s-o văd pe Gazelluţa Bunicuţa. Tu?

Povestea 1-Zâmbiriciul şi bicicleta

Povestire scrisă de Bianca Daraban, pentru concursul Veloteca

Cu siguranţă te întrebi de ce Zâmbirici? Eee..am să îţi spun eu: pentru că mie aşa îmi spune lumea: Zâmbirici. Toți spun că sunt tot timpul cu zâmbetul pe buze şi ca transmit stare de fericire şi celorlalţi. Hai să iţi spun un secret: fiecare zâmbet are în spatele său ceva:un vis, o dorinţă, o amintire, ceva frumos…Eu vreau să iţi povestesc despre un zâmbet care în fiecare zi se gândește la ceva si anume, la o bicicletă…

Cui nu-i place să meargă pe bicicletă? Știu ca îți place și ție și evident că îmi place și mie Pot  să spun că nu am avut niciodată o bicicletă a mea, în schimb am primit una de la bunicul meu, evident nu era nouă, dar după unele reparații, a ajuns în stadiu de funcționare și țin minte că eram în culmea fericirii…