Povestea 11-Cum am învăţat să merg pe bicicletă la 35 de ani

aprilie 10, 2011 at 12:35 pm 3 comentarii

Povestire scrisă de Grecea Liubovi, pentru concursul Veloteca

E mijloc de iunie. Vreme plăcută, cald, dar adie și un vântișor rece pe alocuri, mai ales la umbră. Am o săptămână de concediu și vreau să profit de timpul liber ca să-nvăț să merg pe bicicletă. Mersul pe bicicletă e un vis mai vechi de-al meu – cum au fost și înotul, patinajul pe gheață și schiul.

În copilărie n-am avut bicicletă. Unica dată când m-am suit pe bicicletă, la 5-6 ani,  eram în spatele unui băiețel, cunoștință de prin parcul Cireșarii, și el cam începător, adică abia trecuse la bicicleta cu rotițe ajutătoare și îmi amintesc de parc-ar fi fost ieri marea spaimă pe care-am tras-o… senzația de dezechilibru, de nesiguranță pentru ce se întâmpla cu bicicleta și cu mine, mișcarea aparent haotică… Chestie care m-a lecuit în vremea copilăriei de ideea de-a mă sui pe-o bicicletă.

Dar mai târziu m-am pomenit cu regretul că nu știu să merg pe bicicletă. Mai ales după ce-au apărut centrele de închirieri de biciclete. Vedeam atâția oameni mergând relaxați și zâmbitori prin parcuri… și vroiam și eu.

Așadar, m-am hotărât să învăț. Timp este – o săptămână întreagă. Vreme – prielnică (soare, cald, nu plouă). De unde bicicletă – de la vreunul din centrele de închirieri din Herăstrău. Profesor – Alex, care s-a arătat entuziasmat să mă învețe.

Zis și făcut. Luni dimineață, pe la 10 ne înființăm în Herăstrău. Mergem la centrul de închirieri mai apropiat de intrarea de la Arcul de Triumf. Luăm două biciclete și ajungem pe alee. Prima problemă – bicicleta e mare, eu sunt cam mică pentru ea, ca să ajung în șa trebuie să mă ridic în vârful degetelor și să fac mari eforturi să mă cocoț. Evident că odată suită-n șa nu mai ajung cu picioarele pe pământ, nici măcar cu vârfurile. Alex încearcă să îmi explice una-alta, cum să îmi țin echilibrul, cum să merg drept, cum să țin ghidonul… în zadar, senzația de nesiguranță e prea mare ca să fac ceva. Cred că n-a durat mai mult de zece minute lecția eșuată. Ne întoarcem la centrul de închirieri, întrebăm de o bicicletă mai mică – aveau câteva – dar aflăm că acelea sunt doar pentru copii. Noroc că fata de la închirieri ne spune să mergem la centrul din parcul Kiseleff, pentru că acolo au și biciclete mai mici.

Ajungem acolo – bucurie mare, chiar aveau și biciclete pe măsura mea. Închiriem două, una mare pentru el și una mai mică pentru mine. Și-a început greul.

În cele două ore de închiriere m-am chinuit ca pe hoții de cai – groaznic și enervant, nimic nu-mi iese ca lumea. Îmi dau la greu cu pedalele peste gambe, în orice caz nu mi se pare că fac vreun progres. Maxima realizare: să dau o pedală, să pun un picior jos… n-am reușit să leg două pedalări. Merg  ca pe-o trotinetă. Alex mai mult stă dupa fundul meu și-mi zice să încerc să fac ba aia, ba ailaltă, iar mie mai nimic nu-mi reușește… Am transpirat șapte transpirații și am genunchii de gumă la finalul celor două ore de chin și dezamăgiri. Alex se aștepta să renunț. L-am uimit că am continuat, în ciuda vânătăillor pe care mi le-am făcut singură, dând dușmănos din pedale.

A doua tentativă. Tot parcul Kiseleff – am mers direct la țintă de data asta, am primit exact aceeași bicicletă. Parcă e ceva mai bine. Reușesc să leg două-trei pedalări. Reușesc să am un oarecare echilibru. Mă simt ceva mai bine – oricum, eram hotărâtă să nu mă las până nu reușesc. Ori eu pe ea (bicla)… ori ea pe mine. Deja am reușit să biciclez o oarecare distanță… Cu direcția stau mai prost, e cam aproximativă, mai ales când trec pe lângă oameni, mame cu cărucioare și copii, căței în lesă etc. Cred că de teamă manevrez mai prost ghidonul. În fine, satisfacția c-am reușit e destulă, suficientă cât să acopere durerea de fund și vânătăile pe care mi le-am făcut în această luptă cu bicicleta.

La a treia încercare sunt deja încrezătoare, reușesc să iau oarece curbe, să urc o pantă scurtă, nu mai fac opriri. Mai am probleme cu evitatul oamenilor, cărucioarelor și câinilor, dar mai mici. Deja mă descurc. Ura!

S-a întâmplat anul trecut. Ăsta e filmul evenimentelor… M-am așteptat să învăț mai ușor, dar… n-a fost chiar așa. M-am chinuit puțin. Acum următorul meu vis e să-mi iau biclă și să merg cu ea la serviciu… deși din Drumul Taberei până spre Pipera e cale lungă și trafic mult și dezordonat. Ideală mi-ar fi o bicicletă pliabilă, ca să merg cu ea pliată în ’41, iar de la Cașin sau Piața Presei s-o iau frumușel prin parc, până la muncă. Partea proastă e că pliabilele-s scumpe (adică mai scumpe decât mi-aș permite), iar o biclă mare… unde s-o ții într-o garsonieră? Ei, dar dacă, prin absurd, peripețiile mele într-ale învățării mersului pe bicicletă ar plăcea juriului și m-aș pomeni c-o bicicletă premiu… i-aș face loc cumva, undeva.

Articolașul e scris mai mult pentru a sprijini ideea că niciodată nu e prea târziu să înveți mersul pe bicicletă (poate nu-i ușor, dar trebuie să persiști), decât pentru vreun premiu. Și oricine poate (dacă vrea)!

Articolul de mai sus este înscris la secțiunea “Cea mai bună poveste scrisă de o fată”

About these ads

Entry filed under: Cafeneaua biciclistă, Concurs Veloteca. Tags: , , , , .

10 motive pentru care îmi place să ies cu bicicleta în parc La mulţi ani Mihaela!

3 comentarii Add your own

  • 1. Emilian  |  iunie 28, 2012 la 3:56 pm

    Cea mai usoara metoda pentru a invata sa mergi pe bicicleta e la linkul urmator:

    http://ceicunoi.wordpress.com/2012/05/18/cum-sa-inveti-sa-mergi-pe-bicicleta-singur-simplu-rapid-cea-mai-usoara-metoda-div3/

    Spor!

    Răspunde
  • 2. Ana  |  martie 13, 2013 la 11:23 am

    Eu am 31 de ani si nu stiu sa merg pe bicicleta…anul trecut mi-am cumparat o bicicleta roz si m-am gandit ca poate de dragul ei voi invata, dar nu am reusit.Anul acesta vreau sa incerc din nou, dar mi se pare foarte greu, dar stiu ca nu e imposibil si asta pentru ca vara trecuta am invatat sa inot…deci se poate!!!

    Răspunde
    • 3. Emilian  |  martie 13, 2013 la 11:42 am

      Daca ti se pare greu, de ce nu citestie metoda de la linkul de mai sus, ca sa vezi cum poti invata sa mergi pe bicicleta in cel mai usor mod posibil?

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


SkirtBike

SkirtBike

Bicicletăria velobello

Calendar cu biciclete

Susţinem

Let's Do It, Romania!

Arhive

Te anunţăm pe e-mail când scriem pe blog

Join 51 other followers

Blog Stats

  • 396,536 hits

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 51 other followers

%d bloggers like this: