Trei zile cu bicicleta prin București

Cum nu am avut timp să mai scriu pe blog, am să vă povestesc cum m-am plimbat eu cu bicicleta săptămâna trecută, până am făcut bătături în palme. M-am trezit dimineața, cam aproape de prânz aș zice, pe la 10.30, că doar sunt în vacanță. Ce-i drept nu-mi place să mă trezesc la ora asta, mai ales când sunt în București și e foarte cald, dar au tras visele mai mult de mine. Am plecat de-acasă pe la 11 împreună cu bicicleta mea Rih, spre prietena mea Larisa, mare iubitoare de artă, de pisici și mai nou, de biciclete Ne-am băut cafeaua împreună și ne-am făcut planuri.

Pe la 12 am mers la Biciclop să iau o Gazelle în teste și mă bucur că am avut ocazia să pedalez pe o astfel de bicicletă (bike review aici).

Gazelle test ride

Săptămâna trecută am încălecat pe-o Gazellă și-am plimbat-o cât am putut de mult. Adică vreo 6-7 ore în continuu, prin 3 parcuri, străduțe liniștite, bulevarde blocate, piste și trotuare. Mi-am luat o pălărie la mine ca să rezist razelor ucigătoare și m-am bucurat de vântul care-mi sufla în păr, dând la pedale. Prima și cea mai frumoasă impresie pe care o am despre ea, este că bicicleta Gazelle te înalță, oferindu-ți mai multă vizibilitate și o imagine de ansamblu foarte bună.

Zâmbet de biciclistă

Pentru că și-a convins prietenii să o voteze, dar și pe mulți alții care au fost impresionați de veselia ei pe bicicletă, Oana a câștigat premiul cel mare la SkirtBike – o albire de dinți profesională, oferită de clinica medicală Qmed.  S-a prezentat cu emoții acolo, neștiind că după doar două ședințe, avea să plece cu dinții complet altfel. Rezultatul a fost pe măsura așteptărilor, oamenii de la clinică s-au purtat minunat, iar Oana ne-a povestit și nouă impresiile ei:

 După cum ziceam şi imediat după votare, eu ţinteam de fapt pentru coşuleţul de bicicletă, de aceea am fost extrem de surprinsă să aflu că premiul cel mare este al meu! Nu mi-a trecut prin minte niciodată să mă duc la o clinică pentru o albire profi. Ce-i drept, mă şi gândeam că nu e cazul, că nu am nevoie; dar întotdeauna e loc de mai bine, drept care am fost foarte încântată de premiu şi imediat am sunat medicul recomandat, pe doamna Raluca, pentru a mă prezenta entuziasmată la clinică. Pentru prima întâlnire, dânsa mi-a recomandat un detartraj şi un periaj profi, care sunt utile înaintea unei albiri. Chiar dacă teoretic nu s-ar vedea tartrul, dinţii trebuie să fie mega curăţei. Zis şi făcut. Ajunsă fiind, am avut ceva emoţii deoarece trecuse mult timp de la ultimul detartraj şi mi-era puţin teamă; dar, surpriză! Totul a decurs excelent, nici măcar o miiiica durere n-am avut. Şi pe deasupra, dinţii mei începeau încet încet să devină ALTFEL mai curaţi, mai puţin încărcaţi. joy!

 Buuun … n-a trecut bine ziua detartrajului, că doamna Raluca m-a şi programat pentru albirea profi. Eram uauuu! aşa repede??… răspunsul dânsei a venit rapid: “abia aştept să văd şi eu cum iese! “ mi-a zis zâmbind prieteneşte. Minunat! Pot să zic că m-am răscolit puţin încercând să adorm în noaptea dinainte de programare. Şi aşa a venit ziua cu pricina. Toată lumea de la birou ştia ce urmează, toţi prietenii abia aşteptau să vadă schimbarea, ca să nu mai zic de mine! M-am dus frumos acolo, toată lumea era meeega drăguţă şi amabilă, lucru care m-a încurajat şi m-a făcut să mai scap de emoţii. Văzusem eu pe un site că trebuie să stai cu un fel de mască a la Hannibal Lecter    care îţi ţine gură deschisă, nemişcată, în faţa unei lămpi. Chestie care m-a speriat puţin.  Şi culmea, chiar aşa a fost masca…m-am speriat din nou puţin, dar mi-am revenit gândindu-mă la rezultat, ce mişto zâmbet o să am după. Şi am stat cuminţică în jur de 30 de minute pe scaun, un pic crispată, să nu fac vreo mişcare greşită, cine ştie. Doamna doctor era amuzată, se oprea din când în când şi mă întreba dacă sunt bine, dacă am nevoie de ceva…

Şi încet încet au trecut cele 30 de minute, m-a descătuşat, eu m-am ridicat fericită de pe scaun să văd rezultatul. Şi am rămas uimită! Rezultatul chiar era vizibil, mă simţeam super bucuroasă de dinţii mei albi, de parcă ar fi fost alţii, mai noi, mai frumoşi.

 În concluzie, o experienţă unică, pe care nu ştiu dacă aş fi avut şansa să o trăiesc, dar mulţumesc Velobello, QMed şi minunaţilor oameni de acolo pentru această ocazie!

Femei pe Mătăsari review

Deși a trecut aproape o lună, festivalul de pe Mătăsari ne este încă aproape. A fost extrem de cald și limonada lui Iulian ne-a ajuns la suflet. Tot acolo, stau la loc de cinste cele trei zile minunate petrecute alături de femei talentate, femei frumoase, curajoase, femei care pot schimba lumea cu pasiunile lor, altfel de femei pe Mătăsari. Datorită lui Iulian Constantin Văcărean, femeile s-au “regăsit” într-un vis de vară pe primul catwalk din istoria Mătăsarilor, au pictat, au dansat, au dezbătut rolul lor în societate, au cântat în stradă, au jucat teatru, au citit și s-au lăsat citite, au dat spre adopție animale, au pedalat, s-au luptat pentru cauzele lor. Acest Iulian cu suflet uriaș, a reușit să schimbe percepția femeilor de pe Mătăsari și împreună cu o armată de voluntari, a organizat un festival exemplar, la care ne-ar face plăcere să participăm an de an.

Cum ne-am pregătit, ne povestește Simcute. Pe scurt, ne-am făcut un cer cu biciclete zburătoare și am invitat lumea să viseze cu capul în nori.

Paramongoli pe biciclete

Echipa Paramongols se  îndreaptă către împlinirea a două vise: visul celor 5 curajoși de a face cea mai mare aventură a vieții lor – 16 000 de km prin 3 deșerturi și 5 lanțuri muntoase într-o ambulanță + visul mongolilor de a acorda primul ajutor cu ambulața celor 5 curajoși. În prezent, ambulanţele din Mongolia sunt înlocuite de măgari,  iaci sau cămile.

“Să te urci într-o ambulanță “resuscitată” și să străbați cu ea jumătate de glob este, indubitabil, de făcut măcar o dată în viață. Între aventură și caritate, ce ne propunem ar trebui să îmbogățească Mongolia și sufletele noastre deopotrivă.”, spun cei de la Paramongols, adică prima echipă românească care participă la Mongol Charity Rally – cel mai mare raliu caritabil din lume.

Sâmbătă am pedalt ca să contribuim măcar puțin la realizarea viselor acestora. Erau 36 de grade într-un București sufocant, însă peste 150 de bicicliști au urmat ambulața care va salva în curând viețile multor oameni din Ulan Bator. Dacă vrei și tu să-i ajuți, află aici cum o poți face.

Felicitări și să vă întoarceți cu bine acasă!