ARGES WINTER MTB MARATON 2010

ARGES WINTER RACE 2010, va fi al 2-lea concurs de Winter Race din Romania dupa Cluj Winter Race. El este organizat de catre WARPSOFT in colaborare cu  ROCK BIKE MONTAIN, iar competitia se va desfasura pe data de 20 Februarie 2010.

Concursul este unul de tip OPEN, adresandu-se atat sportivilor legitimati cat si celor nelegitimati. De la bun inceput principalul scop a fost promovarea mountainbike-ului si Cross Country-ului care in ultimul timp a pierdut mult teren in fata Marathonului. In acelasi timp dorim sa promovam Argesul ca fiind o zona excelenta pentru practicarea acestui sport.
Vor fi doua categorii pentru barbati, iar fetele vor concura impreuna. Barbatii pot alege intre categoria FUN si HERO, cu mentiunea ca sportivii legitimati se vor putea inscrie doar in cadrul categoriei Hero. Sportivii nelegitimati au dreptul de a se inscrie in oricare categorie. Diferenta intre cele doua categorii va fi ora de start si numarul de ture parcurse.

Numar de ture:
- HERO Masculin – 8 ture
- FUN Masculin – 6 ture
- FETE – 4 ture
* Acest numar de ture poate fi modificat fara o notificare prealabila pe site, in functie de conditiile meteo.

Premiile pentru fiecare categorie for fi urmatoarele :
Locul I – 10 milioane
Locul II – 8 milioane
Locul III – 5 milioane

Data desfasurarii concursului va fi 20 Februarie, iar programul este urmatorul:

Vineri, 19 Februarie
12-16 Marcarea traseului, antrenamente, inscrieri

Sambata, 20 Februarie
9-10:45 Inscrieri si preluarea numerelor de concurs
11:00 Start Arges Winter Race FUN si FETE
12:30 Start Arges Winter Race HERO
15:00 Premierea

Taxa de inscriere: 25 de lei pentru cei inscrisi pe net, 30 de lei la fata locului, in limita locurilor ramase.
Numarul de concurent este limitat, astfel ca pentru categoria HERO sunt disponibile 100 de locuri, categoria FUN 100 de locuri iar FETELE au 20 de locuri. Nu exista categorii de varsta, in schimb minorii trebuie sa vina cu o imputernicire din partea parintilor.

Regulament:
- competitia este deschisa oricarui ciclist, amator sau profesionist care dispune de bicicleta in buna stare tehnica, casca de protectie, o buna stare a sanatatii, un minim de experienta. Este recomandat ca participantii sa dispuna de asigurare in caz de accidente.
- participarea se face pe PROPRIA RASPUNDERE!
- nu exista restrictie la tipul de bicicleta dar va recomandam bicicleta de tip MountainBike.
- este interzisa folosirea bicicletelor electrice / cu motor sau tractarea de catre un alt vehicol sau alt concurent.
- inscrierea concurentilor va fi posibila doar in cadrul categoriilor afisate pe site si va putea fi facuta atat online cat si la fata locului comform programului afisat mai sus.
- participantii sub 18 ani vor prezenta OBLIGATORIU acordul scris de mana al unui parinte, incluzand numarul de telefon al parintelui.
- numarul de concurs va fi montat pe bicicleta, in fata, pe ghidon si nu va fi inlaturat decat dupa trecerea liniei de sosire (sau in caz de abandon).
- costurile legate de deplasare, cazare, masa, asistenta tehnica, inscriere, vor fi suportate de catre fiecare participant in parte.
- este interzisa aruncarea pe traseu a ambalajelor sau a altor obiecte ce nu sunt biodegradabile. Acestea vor putea fi aruncate doar la postul de alimentare care se va afla in zona START/FINISH
- sportivii premiati nu vor avea sa urce pe podium cu bannere, steaguri si alte materiale de publicitate, altele decat cele inscriptionate pe echipamentul de concurs/prezentare cu care se vor prezenta la premiere.
- concurentii trebuie sa urmeze intocmai traseul marcat, in caz contrar vor fi descalificati.
- organizatorul isi rezerva dreptul de a folosi imaginea participantilor la Arges Winter Race in materialele de promovare a evenimentului, sub forma de fotografii, afise, filme, etc.

Anulari! In caz de forte majore organizatorii isi rezerva dreptul de a anula competitia. Participantii inscrisi vor primi minim 50% din taxa de inscriere inapoi, maxim 100%. Organizatorii nu vor suporta in nici un fel costurile adiacente (transport, cazare, masa, etc).

nota: Organizatorul isi rezerva dreptul de a aduce modificari asupra informatiilor afisate pe site, a regulamentului, programului, etc.

Aceste modificari vor fi aduse la cunostinta participantilor pe site cu minim 5 zile inainte concursului, sau in caz extrem cel tarziu la preluarea numerelor de concurs.

Călărim planeta, cu bicicleta

via BateSaua:

La inițiativa proiectului Ride Planet Earth cicliști din întreaga lume vor ieși în stradă pe 5 și 6 decembrie 2009, demonstrând capacitatea și dorința omului de rând de a lua atitudine împotriva schimbărilor climatice. Pe 7 decembrie 2009 la Copenhaga încep negocierile Conferinței Națiunilor Unite cu aceeași temă.

Ride Bucharest: 5 decembrie, ora 14:30, Piața Constituției

În cadrul acestui proiect se vor organiza evenimente în zeci de orașe ale lumii, printre care și în București. Coordonatorii Ride Planet Earth România au două obiective:

1. ca delegațiile guvernelor să conștientizeze poziția noastră cu privire la poluarea cauzată de gazul carbonic și să acționeze în consecință (obiectiv internațional) . Acest obiectiv va fi realizat prin înregistrarea de mesaje video a participanților, ce vor fi prezentate de către Kim Nguyen (inițiatorul proiectului) la Copenhaga.
2. de a-i convinge pe români să folosească mijloace de transport nepoluante. Dintre acestea, vom incerva să promovăm mai ales mersul pe bicicletă ca fiind cel mai plăcut și rapid mod de deplasare spre locul de muncă, spre școală, la cumpărături, și chiar în concediu, înlocuind cu succes mașina (obiectiv național). 

Contăm pe prezența dvs pentru a ne face auziți.

Pedale și petale de toamnă

~Tură de biciclete la poalele Pietrei Craiului~

by Simona

Deși am mai colindat pe jos pe dealurile din zona Rucar – Bran, în toate anotimpurile, m-am gândit să încerc ceva mai dinamic – o tură de biciclete, să cuprind cât mai multe locuri, pentru că zile libere sunt doar două… Din fericire, au fost cu soare și căldură neobișnuită pentru sfârșit de octombrie. Și nu doar atât: paleta de culori tomnatice foarte variată.

Nimic nu ilustrează mai bine atributul splendorii decît un deal împădurit, toamna, cînd totul intră în marea derivă a brunurilor. Primăvara e a jubilației, vara, a unei omogene deplinătăți, iarna – a ascezei cathare. Dar splendoarea, splendoarea adevărată nu e de întîlnit decît toamna, în octombrie, pe o zi însorită. Moartea vegetală debutează cu o cutremurătoare sărbătoare. Și e de înțeles că anul bisericesc începe tocmai cu anotimpul acesta, în care sfîrșitul și slava se întrepătrund. Toamna, fiecare specie încheie altfel și fiecare individ vegetal se singularizează într-o culoare proprie. În această diversificare extatică a particularului stă splendoarea spectacolului autumnal și, poate, a destinelor noastre postume… („Stiu, vom muri, dar cîtă splendoare!”)

Fragment din “Jurnalul de la Tescani”,  Andrei Pleșu

Pentru că acest fragment cuprinde esența a ceea ce reprezintă toamna, nu-mi rămâne decât să redau detaliile concrete și să exemplific prin poze, câtă dreptate are d-l Pleșu.

Prima zi: Fundata – Cheile Grădiștei – Cheia – Moeciu – Măgura – Peștera – Șirnea – Fundata (~ 45 km, harta)

Plecarea a fost din Fundata, chiar de la drumul național căci acolo am avut cazarea. Ne lăsăm imediat pe drumul lateral, asfaltat, ce duce spre acea parte din sat care mie mi se pare că este de fapt vatra satului. De aici, avem o frumoasă priveliște către Piatra Craiului și Bucegi.

Din sat, ne abatem pe un drum în stânga, care ne va duce către Cheile Grădiștei. Frumusețea peisajelor ce ni se desfășoară în față ne înviorează încât nu mai simțim că pământul pe care este croit drumul este prea frământat de animale sau mai are câte o acumulare de apă. Suntem în natură, este liniște, aer că la țară. Mă gândeam… oamenii care trăiesc aici ar trebui să fie fericiți…Însă, e grea viața aici sus, pe dealuri. Probabil localnicii spun la fel despre cei ce venim de la oraș. Eu cred că ești fericit, acolo unde îți place, indiferent cât de greu e.

Până să coborâm în Cheile Grădiștei natura și-a mai etalat câteva straie de toamnă. Pădurile de fag amestecate cu conifere au făcut deliciul zilei. Peste tot, în tura noastră, am avut Craiul mereu în zare. Iezerul, care se vede și el mai jos, era deja încărunțit de nea.

După ce am străbătut Cheile Gradistei, am intrat, dar pentru puțin timp, în civilizație. Cheia era destul de animată de plimbăreți de șosea. O fi asfaltul plăcut sub roți, însă parcă e mai bine pe drum de pământ… După ce traversăm șoseaua națională la Moeciu, luăm direcția Peștera.

Bine… ajungem și la Peștera, dar după ce salutăm și satul Măgura de după deal. Dacă-i deal, e și soare și rost de plaiuri mioritice. Opririle au fost dese, pe porțiunea cu pricina, la fiecare pas, ni se înfățișa un nou spectacol de culoare și compoziție. Măgura… locație destul de colindată, în ultima vreme, pentru că se ajunge destul de ușor cu mașina, din Zărnești… Sau cu bicicleta, dinspre Moeciu, luând dealul la urcat.

Din nou, ne urmărește creasta Craiului, văzut din Măgura:

După ce am strabatul satul Măgura, am urmat direcția către Peștera. Bucegii încep și ei să ni se desfășoare în toată splendoarea. Până aici, drumurile de pământ au fost foarte mulțumitoare. Cea mai solicitantă porțiune a fost trecerea spre satul Șirnea, pentru că am forțat o traversare prin pădure, apoi peste un deal.

În Șirnea, centrul satului găsim “Magazin cu de toate” … mi-a plăcut așa, e în purul grai românesc…. Minimarket n-ar fi sunat deloc bine la țară… iar avizierul satului e și mai original… însă bietul copac…ce vină are?

De aici, fiind deja spre înserat, umbrele se întorc de unde au plecat: Fundata.

A doua zi: Fundata – Șirnea – Ciocanu – Dâmbovicioara – Podu Dâmboviței – Cheile Cheiței – Fundățica – Fundata (~ 40 km, harta)

Am pornit cu aceeași energie ca în ziua precedentă, pentru că ziua era la fel de însorită. Am coborât pe șoseaua națională apoi pe drumul lateral, până în Șirnea. Am revenit la avizier, pentru că… atenție! Avem traseele de mountain bike descrise și cotate pe scara dificultății (nu știu după ce criteriu, așa că nu vă speriați). De aici se ajunge destul de repede în satul Ciocanu. Teoretic… la noi a durat mai mult…peisajele sunt de vină

Din nou, același măreț Crai, văzut din Ciocanu. Urmează coborârea spre satul Dâmbovicioara și traversarea Cheilor Dâmbovicioarei, până în Podu Dâmboviței. Prin chei, era cum ne așteptam: mașini multe, focuri de grătar, dar nimeni la plimbare…pe jos. Niciodată nu am înțeles tipul ăsta de turism…

Din chei în chei… După ce străbatem și o porțiune din Podu Dâmboviței, intrăm în Cheile Cheiței, pe un drum forestier care parcă nu se mai termină… Cotim spre Fundățica, un sat cu case răsfirate și în care au rămas puțini tineri. Urmează Fundata și sfârșitul ciclopromenadei prin culorile toamnei… e greu de imaginat că o săptămâna înainte, când de fapt plănuisem această tură, ne zicea un nene din zonă că era ca de Craciun – ninsese toată ziua. Era prea devreme ca aceste culori să fie acoperite, fără să fie admirate….

„Stiu, vom muri, dar cîtă splendoare!” … oare putem s-o luăm cu noi?

Filmul turei noastre:

Cu bicicleta la Comana

Pentru că nu mi-am pus încă bicicleta în cui, weekendul trecut am plecat împreună cu Simona și Ionuț în recunoaștere, în Parcul Natural Comana. Auzisem că au marcat niște trasee inclusiv pentru biciclete și voiam să vedem minunea. Propunerea noastră este să profitați cât se mai poate de toamna prelungită, faceți o plimbare cu bicicleta, prin parc sau la pădure.

De ce vă recomand tura de biciclete la Comana :

• e aproape de București, preferabil să mergeți până acolo cu mașina
• e o pădure foarte frumoasă în orice anotimp, misterioasă și plină de istorie
• are multe trasee de bicicletă prin pădure, drumuri de pământ late, ușor de parcurs chiar și pentru începători (numai să nu fie noroi)
• e marcată și suficient de mică încât să nu vă pierdeți
• podețul de lemn spre lacustre vă duce într-un peisaj de deltă
• se pot închiria bărci pentru o plimbare pe bălțile Neajlovului, pentru admirat flora și fauna locului
• e o tură de-o zi, alternativă la turistica zonă Snagov
• mănăstirea Comana și muzeul ei merită vizitate
• pădurea Vlad Țepeș e surprinzătoare și parfumată primăvara, din cauza salcâmilor
• bujorul românesc și zona protejată cu lăcrămioare tot la primăvară merită admirate

Parcul Comana e situat la mijlocul distanței dintre București și Giurgiu . Cea mai ușoară cale de acces e drumul ce pornește de la intrarea în comuna Adunații Copăceni spre Grădiștea. Se întinde pe o suprafață de 25000 ha și reunește 3 arii naturale cu statut de rezervații:

1. Oloaga Grădinari – rezervație științifică de ghimpe
2. Padina Tătarului – desemnată pentru protejarea bujorului românesc
3. Balta Comana – considerată a doua deltă a României, datorită biodiversității și ecosistemului specific zonelor umede

Pădurile din cuprinsul Parcului Natural Comana sunt rămășițele Codrilor Vlăsiei, iar Balta Comana a Deltei Neajlovului, grav afectată de lucrările de desecare și drenare a apelor pentru a face loc terenurilor agricole și mai nou, unor vile.

Zona are un farmec aparte, pădurile de stejar și de frasin cuprind exemplare unice, vechi de sute de ani. Sunt 70 de specii de păsări protejate și tot atâtea specii de plante pe cale de dispariție și 2 strict protejate de legislația românească( ghimpele și bujorul). Există două tipuri de pești, țigănușul și cleanul de Comana, care trăiesc numai în zonă.

Marea varietate a speciilor se explică și prin existența unor condiții de vegetație și micro-relief foarte diferite: câmpie, pajiște, sărătură, stepă, bălți și mlaștini, râu, păduri de luncă și zăvoaie.

Puncte turistice inedite:

• Mănăstirea Comana – monument istoric, ridicată în timpul lui Radu Șerban (1588) și refăcută de Șerban Cantacuzino (1700).

• Crucea lui Mihai – monument istoric realizat în anul 1913 și restaurat în 1993 cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la urcarea pe tronul Țării Românești a domnitorului Mihai Viteazul.
• Fântâna cu Nuc
• Amenajările lacustre din Balta Comana
• Schitul “Delta Neajlovului”, aflat pe marginea Neajlovului, pe drumul ce leagă Comana de Călugareni.
• Ariile naturale – Fântânele, Măgura-Zboiu, Puieni, Crânguri, Valea Hoților, Valea Gurbanului și Sărăturile Comana-Grădistea

Cum ajungi:

Am pornit din București, spre Giurgiu (E70) și după podul peste Argeș, la sensul giratoriu, intrați în comuna Adunații Copăceni. La câteva sute de metri e o bifurcație și pentru direcția Grădiștea – Comana, mergeți înainte. Ați scăpat de toate tirurile și agitația de pe DN, iar drumul șerpuiește plăcut prin sate până în Grădiștea. În mijlocul comunei se face dreapta spre Comana, sunt indicatoare, doar să fiți atenți la ele. După ce treceți peste Neajlov, faceți popas să admirați priveliștea mănăstirii Comana. În centrul comunei e un loc bun să lăsați mașina dacă ați venit cu ea și să dați bicicletele jos, pentru că de-aici mai e puțin până la intrarea în Parcul Național. O ultimă privire pe harta traseului și chiar dacă nu sunt indicatoare cu biciclete, marcajele turistice sunt vizibile.

Traseul nostru:

De la intrarea în Parcul Național, unde nu am găsit pe nimeni să plătim taxa de 2 lei/pers, am urmat drumul de pământ ce duce la Fântâna cu Nuc. E un drum drept, la marginea pădurii, marcat cu cruce roșie. Sunt doar câteva locuri în care ai voie să faci popas și unul dintre ele este la Fântâna cu Nuc.

Am lăsat bicicletele rezemate de copac și am pornit în explorarea locuințelor lacustre. Pe un podeț de lemn, cu multe scânduri lipsă, printre stufăriș de 2 ori mai înalt că noi, am ajuns la ruinele unor căsuțe acoperite cu stuf. Se spune că ar fi fost construite pentru o filmare, însă nimeni nu le-a mai întreținut, deși ar fi o atracție turistică a zonei.

Am urcat pe drumul de pământ acoperit cu frunze, marcat cu cruce roșie și apoi cu cruce albastră. Deși se intersectează cu multe cărări, am ținut drumul drept până am ieșit în strada asfaltată ce vine din Comana. Am luat-o spre sat până la bifurcația cu drumul spre Vlad Țepeș, spre dreapta, marcat cu indicator spre «Sărbătoarea Bujorului». Am aflat ulterior că în luna mai, când înflorește bujorul, se ține această serbare câmpenească la marginea pădurii.

Am urmat drumul bujorului, părăsind pădurea Comana și trecând calea ferată, am intrat în satul Vlad Țepeș, un sat « colorat », străjuit de o pădure ca-n povești. La sfârșit de toamnă, printre razele soarelui și salcâmi înalți, dăduse firul ierbii, verde și proaspătă, ca-n prag de primăvară.

Şi ca să admirăm mai bine locurile, eu și Simona am făcut pană pe roata din spate. Noroc că n-am plecat la drum fără petice, lucru pe care vi-l recomand. Un nene ce trecea prin zonă ne-a sfătuit să venim la primăvară, când înfloresc salcâmii și teii, că atunci e cel frumos în pădurea Vlad Țepeș.

Am ținut drumul forestier “principal” și oarecum direcția spre Comana, deși la un moment dat era o intersecție de 5 drumuri care cine știe ce colțuri de pădure descopereau. Am pedalat inspirând adânc aerul tomantic până am dat de primele case ale satului și imediat am ajuns în centru, unde lăsasem mașina. Făcusem un circuit de 22 km.

Filmul turei noastre:

Ce poți face cu o bicicletă?

Pozele au fost făcute în pădurea Vlad Țepeș.

Greva de la metrou văzută din şa

Azi e haos în Bucureşti, e grevă la metrou. Dar eu sunt biciclistă, privesc din şa toată agitaţia: oameni nervoşi care merg pe jos, alţi oameni nervoşi care-şi lungesc gâturile în staţia de autobuz, dar ei nu ştiu ca mai au mult de aşteptat, maşini în mijlocul intersecţiei, şoferi claxonând. Cu toţii sunt stresaţi că întârzie, că lucrurile înaintează cu încetinitorul. Sunt atât de stresaţi încât un pieton mă ceartă că merg pe contrasens, pe banda de biciclete. Dar el nu ştie că nu există celălalt sens al pistei, însă a găsit pe cine să-şi verse frustrarea că lucrurile nu funcţionează cum trebuie în oraşul acesta.

Într-o staţie de autobuz stă o mare de oameni, zici că suntem pe vremea lui Ceauşescu, aşteaptă, nu ştiu până când, dar n-au altă soluţie. În final vine ceva, dar e plin, mai urcă unii, restul…aşteaptă sau îşi pierd răbdarea şi merg pe jos. Şi chiar dacă au de mers 5 km, tot e mai bine pe jos decât cu mijloacele de transport în comun.

Ce ziceţi de o bicicletă? Azi am făcut la fel de puţin ca în fiecare zi, fix 20 min şi chiar dacă aglomeraţia m-a făcut să fiu mai atentă în trafic, m-am simţit bine pedalând.

E un exerciţiu de libertate pe care îl fac conştient. Nu-i o nebunie, un lucru excentric sau că n-am bani de benzină, ci pentru că mi-e mai bine aşa. Câştig în fiecare zi mai puţini nervi şi mirosuri de oameni neîngrijiţi (ca să fiu politicoasă), am spaţiul meu în care respir în voie şi nu depind de nimeni să ajung din A în B. Ştiu cât îmi ia să ajung la destinaţie şi în zile ca cea de azi, m-aţi invidiat, cei pe lângă care am trecut pedalând încet, fredonând o melodie. Nu mă bucur că e grevă la metrou sau că autobuzele nu vin la timp, ci vreau să vă spun că eu am găsit o soluţie şi poate v-ar fi potrivită şi vouă !

Globecyclette, 27000 km, din Franţa până în Mongolia

Articol preluat de Caty din Ouest France:

Între 2005 şi 2008, Béatrice Maine a pedalat neobosit de la Bécherel, din departamentul francez Ille-et-Vilaine până la Ulan Bator, în Mongolia. Trei ani de drum, 27.000 de km traversând 20 de ţări. Şi toate acestea pe o bicicletă. Nouă la începutul călătoriei. Cu şaua şi mânerele roase până la fibră la întoarcere.

(sursa foto: Ouest-France/DR)

E greu să îţi imaginezi că această femeie micuţă şi fragilă a traversat deşertul Gobi pentru a ajunge în capitala Mongoliei, Ulan Bator. Sau că în Pakistan, la Islamabad, a campat la 200 de metri de Moscheea Roşie în momentul în care armata îi ataca pe islamiştii radicali baricadaţi în interiorul acesteia.

(sursa foto: passagevoyage)

Naivă? Inconştientă? Poate. Cert e că, spune ea, dacă eşti prea conştient de riscuri, nu poţi începe o asemenea călătorie. Nu de puţine ori am preferat să nu ştiu anumite lucruri care m-ar fi speriat. Am preferat să merg pe drumul meu cu un echilibru ciudat de încredere în mine însămi şi aruncat orbeşte cu capul înainte.

“Am întâlnit oameni fascinanţi şi generoşi care sufereau sub jugul taliban. Mi-au spus să nu mă îndepărtez de ruta care trece prin sate şi să nu merg în timpul nopţii. Am avut faţa acoperită, am respectat cu stricteţe codul vestimentar, comportamental şi comunicaţional din fiecare ţară prin care am trecut. În anumite locuri, de exemplu, nu este permis să priveşti un barbat în ochi şi m-am conformat, ştiind că siguranţa mea depindea de asta.”

(sursa foto: passagevoyage)

Atunci când nu a fost vorba de război, proba de foc a fost climatul, care a pus-o la grea încercare. Fragila Beatrice nu e deloc o atletă. Înainte de pleca din Lhassa şi-a făcut nişte apărători de degete şi şosete din piele de oaie. Slabă protecţie! La -25 de grade noaptea în cort şi -10 în timpul zilei, a slăbit 10 kg pe drumurile din Tibet înainte de a se prăbuşi epuizată de pe bicicletă într-un sat chinez.

După 5 zile sub perfuzii şi tratament cu antibiotice pentru a scăpa de pneumonie şi încă 5 de repaos, s-a suit din nou pe bicicletă. De data asta însă, a ales să se opreasca chiar şi luni întregi din drum pentru a se reface.

Pentru a îşi îndeplini visul, Beatrice şi-a dat demisia de la locul de muncă, punând la bătaie un buget iniţial de 3000 euro, suplimentat apoi lunar de încă 300. Singurele sale bagaje au fost un cort, o pernă, câteva haine călduroase, o ţinută pentru pedalat şi una pentru dormit, articole de bucătărie, o trusă de farmacie, un kit de ustensile pentru reparaţii la bicicletă, hărţi, cecuri de călătorie şi cărţi.

(sursa foto: passagevoyage)

« Voiam să găsesc mijloacele de a avea viaţa pe care mi-o doresc. Călătoria pe 2 roţi îţi permite să mergi în ritmul tău şi asta m-a ajutat să îmi regăsesc o stare interioară de bine şi să mă simt în largul meu aproape peste tot unde am ajuns. Puteam foarte bine să revin acasă după 3 săptămani sau să rămân într-un loc anume până la sfârşitul vieţii », mărturiseşte ea.

(sursa foto: passagevoyage)

La revenirea la Évron, anul trecut, a scris o piesă de teatru, care constituie un dialog interior în care bicicleta îi e partener de scenă.

În afară de acestă piesă de teatru, Béatrice a încercat să facă cunoscute unui număr cât mai mare de oameni cultura şi civilizaţia ţărilor prin care a trecut în periplul ei pe bicicletă: un spectacol de poveşti şi legende din Asia, ateliere tematice despre savoarea bucătăriei fiecărei ţări parcurse, expoziţii de fotografie, precum şi conferinţe pe teme cicliste.

Ea a reunit toate acestea sub denumirea de « Globecyclette », o acţiune pe care doreşte să o promoveze în toată Franţa.

Bicicleta prinde aripi

Nu, nu am pus aripi bicicletei deşi uneori simţim asta, ci am primit de la Magda pozele unei plimbări năstruşnice. La marginea Bucureştiului stă părăsit, nepăzit şi nedezmembrat în întregime de cei cu fier vechi…un avion. A mai rămas doar carcasa lui, însă e haios.

Do not try this at home! Pe bune, deşi nu pare, e la o înălţime considerabilă şi carcasa avionului nu-i chiar o pistă de decolare. Curajosul este Cristi şi n-ar fi prima lui nebunie.

Vizitaţi un oraş, pe bicicletă…se vede cu totul altfel!

Lili ne-a adus biciclete din Eindhoven pentru că e cel mai simplu mod de deplasare acolo…mai simplu decât mersul pe jos.

A vizitat oraşul la pedale pentru că e cel mai rapid şi plăcut mod de a vizita un oraş când ai doar 2 zile la dispoziţie şi vrei să vezi cât mai multe. Sigur, alternativa e să cauţi o hartă cu obiectivele tale şi una cu traseele de autobuz/metrou şi alte mijloace de transport în comun şi sa studiezi cum ajungi din A în B. Plus abonamentul, plus bătaia de cap cu schimbatul maşinilor. În ultimă instanţă te poţi urca într-un autocar turistic ce face turul oraşului şi să te laşi pe mâna lor, fără să interacţionezi prea mult cu oamenii locului.

Eeeh, bicicleta e altceva! Mergi mai încet, vezi mai multe lucruri, cladiri frumoase ce poate nu sunt pe harta ta, oameni interesanţi sau locuri pline de farmec. Te poţi opri la o cafenea ce ai zărit-o întâmplător sau faci cumpărăturile într-o piaţetă cu bunătăţi locale. Simţi şi respiri acel loc şi astfel îl cunoşti mai bine în doar 2 zile.

Lăsaţi autocarele turistice pentru pensionari, transportul în comun pentru localnici şi nu vă chinuiţi picioarele cu zeci de km de mers pe jos….vizitaţi un oraş, pe bicicletă…se vede cu totul altfel !

P.S. Pozele sunt din parcarea Gării din Eindhoven, locul de unde Lili a închiriat bicicleta.

BrompTweedudine

Mereu am admirat eleganţa şi simplitatea englezilor când vine vorba de modă. Au un stil al lor, puţin burghez, clasic, chic, femeile nu sunt foarte frumoase, dar au ceva special. Nu sunt moderne şi misterioase precum franţuzoaicele, ci mai practice şi nefeminine la prima vedere. Însă ia priviţi aici:

(sursa foto: cyclezine.net)

(photo credit: y3rdua )

(photo credit: roxysreal)

În multe oraşe, oamenii au început să pedaleze cu stil. Se organizează plimbări, promenade sau competiţii cu temă dată precum tweed run. Oamenii vin îmbrăcaţi cu pantaloni trei sferturi din tweed, cu şosete lungi în carouri sau costume tomnatice, pălării, fulare groase, femeile poartă cizme înalte, din piele, fustă midi şi ciorapi groşi, pulover călduros sau jacheta scurtă şi pălărie chic. Şi la fel cum bicicleta şi-a recăpătat din gloria demult pierdută, tweed-ul este din nou la modă: designerii de peste tot l-au revitalizat şi i-au oferit un aspect urban, fresh şi elegant.

Clubul Twedd CC din Londra este pentru ciclism ceea ce Slow Food reprezintă pentru gastronomie. În timpurile de aur ale mersului pe bicicletă în Anglia, oamenii purtau haine elegante. Clubul vine în completarea brandurilor englezeşti foarte cunoscute ce promovează stilul vintage şi designul retro – Brooks, Pashley. Când pedalezi de plăcere, în compania prietenilor, n-ai nevoie să te grăbeşti, spune Jack Thurston, membru fondator al clubului.

The Club’s wheelmen and ladymembers wish for a return to the honest virtues of lugged steel, dynamo lighting and canvas saddlebags.

Dacă vreţi să vă simţiţi măcar pentru o oră mai British, mai cool, mai tweed, vă invităm la o plimbare altfel, găzduită  de Bucharest Brompton Fun Club - duminică, 1 Noiembrie, ora 12 la Clubul Ţăranului.

Dress Code:
Tweed & Leather , Suits & Hats accepted.
Blue jeans not recommended

Şi ca să vă faceţi poftă…

Cerceii Carolinei

Găsiţi în Shop mai multe modele, dar aceştia sunt numai ai Carolinei, mai frumoşi decât şi i-a închipuit. Ne bucurăm că cerceii pe care îi face Andreea cu multă atenţie şi îndemânare sunt apreciaţi.

Acum, că a venit frigul, avem timp să bibilim lucruşoare drăguţe, pentru bicicliste simpatice. Cine mai doreşte…o broşă, un cercel, o bicicletă?!

La bicicleta

3 poveşti aparent diferite, ce se împletesc armonios în jurul unei biciclete ce pare să fie aceeaşi, însă poveştile se întâlnesc. E despre plăcerea de a merge pe o bicicletă frumoasă, specială, cum nu mai are nimeni, libertatea de a te mişca în voie şi despre regăsirea bucuriilor de mult uitate. E despre prieteni, noi sau vechi, despre iubire, optimism, tinereţea din suflet şi dragostea pentru biciclete. Un scenariu simplu, naiv pe alocuri, frumos filmat şi dacă-ţi plac bicicletele de oraş te vor unge pe suflet câteva secvenţe. Bicicleta roşie/verde “limon” e personajul principal, face parte din viaţa oamenilor şi le schimbă cursul vieţii în mod plăcut.

Ce mică-i vara pe bicicletă!

Frig, vânt, nori, ploaie…nu o vreme tocmai plăcută pentru plimbări, însă ne-am strâns un grup frumuşel (vreo 100 spun organizatorii) în Piaţa Unirii, să biciclim prin centrul oraşului. E plăcut sentimentul de siguranţă pe care ţi-l dă grupul din care faci parte, e plăcut să vezi oameni zâmbitori pedalând împreună şi poliţişti amabili care îţi fac poze, dacă le dai aparatul tău.

Andreea s-a bucurat că astfel a avut ocazia să meargă pe stradă, prin aglomerata Piaţa Romană şi nu a mai speriat-o semaforul de la Universitate. Am făcut schimb de biciclete cu Iulia şi Dan, am probat o pliabilă Giant care m-a surprins prin robusteţe şi flexibilitate (mi-a făcut o impresie mai « solidă » decât Dahoniţa Roo). Iar ei s-au relaxat pe canapeaua Electrei mele. Oameni simpatici la plimbarea asta friguroasă, în mod cert veniţi ca şi noi să se simtă bine, într-o sâmbătă care nu se anunţa prea interesantă, din cauza vremii.

Ploaia ne-a prins fix când ne legam bicicletele în Curtea Berarilor, unde ne-am încălzit cu un ceai fierbinte sau bere, după puteri. L-am cunoscut pe Kentacul, care anul trecut a făcut 12000 km…nu cu maşina, ci cu bicicleta…impresionant ! Şi pe Carolina, din Chişinău care ne-a povestit de velohora, pe Bogdan, care ne-a făcut poze şi pe toţi ceilalţi biciclişti alături de care am pedalat 18 km şi m-am relaxat la vorbă şi un ceai cald.

E lungă iarna şi promenadele din ce în ce mai rare, îmi va fi dor de ele.

p.s. mai multe linkuri şi poze găsiţi la cicloteque pe site, la GeorgeHari şi la Bikepress.

Din pasiune pentru MTB

Din când în când mă dau pe forumul ciclism.ro, pentru că unii din băieţii de-acolo sunt foarte pricepuţi şi dau sfaturi bune, aflu noutăţile sau văd ce biciclete se vând prin bazar. Găsesc trasee faine şi aflu despre concursurile din ţară sau ce întâlniri se mai plănuiesc prin oraşul meu.

Însă de ceva vreme forumul e animat de câteva fete inimoase, cicliste adevărate, care se dau pe bune pe munte, fac cicloturism de sute de km, câştigând admiraţia bărbaţilor de pe forum şi a mea, evident. Una dintre ele este Doina, dar să-i zicem Niji, că aşa o ştiu toţi.

(photo credit: Stelian Pavalache)

Are un Focus Whistler 2009 de care este foarte mulţumită, pentru început. A fost dragoste la prima vedere, după experienţa ratată cu „orăşeanca”, pe care care a cumpărat-o crezând că se vor înţelege. Noroc că s-a prins rapid că drumul ei e pe alte cărări. Şi astfel, de 3 luni de zile bate dealuri, munţi, şosele sau drumuri forestiere, la concursuri ori antrenamente. E o pasiune care s-a aprins repede şi arde bine, deja se văd rezultatele, e semn că se poate mai mult şi Niji ştie asta.

~Cu prietenii la o tură în Bucegi. Urcare până la cabana Mioriţa~

Îi plac cifrele, îmi spune cu precizie ce timpi a avut la fiecare maraton sau că a urcat Transfăgărăşanul (până la Cascadă) în 4ore. Deşi pare mică şi fragilă, e puternică mental şi încrezătoare în forţele ei, pe care şi le chibzuieşte să-i ajungă până la finalul cursei. A promis că o să mai auzim de ea.

Cucerirea Transfăgărăşanului, întâlnirea ciclism.ro. 4h – floare la ureche

A pornit cu întâlnirile de biciclişti -six o’clock, Ziua Bicicletei, antrenamentele organizate de Florin Leonte (miercurea după-amiază), BikeWalk şi în general participă la evenimente legate de biciclete. Fiind foarte populară pe forum şi-a făcut mulţi prieteni şi parteneri de ture. Asfel că a trecut rapid la nivelul următor – antrenamente de minim 50 km prin Bucureşti şi împrejurimi: Snagov, Mogoşoaia, Băneasa, Comana, Cernica, Pasărea – sunt drumuri prea bine ştiute.

Au urmat participările la cele 4 maratoane de până acum, la care a intrat direct în primele 10 locuri, ratând la milimetru locul 2 la Banat MTB Maraton din cauza unei accidentări pe ultima sută de metri. N-a citit cărţi de specialitate şi nici nu ţine diete complicate, doar o porţie de paste înainte de concurs şi fluturii din stomac de la start îi dau aripi. O ajută să ştie traseul şi de multe ori porneşte în ture de recunoaştere, pentru ca a doua zi să-i fie mai uşor. Are planuri mari, deja le cunoaşte pe fetele de pe primele locuri, va şti pe cine să depăşească la următorul concurs.

~ Primul maraton era de fapt un semi-maraton la Piatra Mare 1 august; mult push bike si ”drop bike”. Finalul – Cota 1844m !! ~

Maros MTB Marathon, Locul 12, 4h45min, 50 km. Foarte frumos traseul şi coborârile–amazing! ~ Primul maraton de MTB … adevarat – Banat Bike Attack Marathon -locul 3 la fete, 30km. Timp scos 2h 55min

Dar cea mai mare realizare de care este foarte mândră este că a convins încă 25 de useri de pe forum să participe la Maratonul de la Tuşnad, organizând toată trupa cu înscrierile, cazarea şi transportul. O salută pe trasee oameni din Cluj, pe care nu-i cunoaşte, însă de Niji s-a auzit şi-n alte părţi.

Tuşnad MTB Maraton. Locul 6, 50km, 5 ore

Noi îi urăm cel puţin un trofeu MTB la anul şi cât mai multe ture frumoase!

CicloTura de toamnă

Yeee, o nouă plimbare! Se anunţă vreme răcoroasă, de toamnă, dar plăcută aşa că nu vă uitaţi eşarfa, mănuşile, pălăria şi pelerina în caz de ploaie. Cicloteque vă invită la promenadă pe biciclete. Dacă n-aveţi, nu-i problemă…sunt 50 de biciclete gratuite puse la dispoziţie, ar fi bine să faceţi rezervare, căci vor fi mulţi doritori.

mai multe detalii aici