Greva de la metrou văzută din şa

Azi e haos în Bucureşti, e grevă la metrou. Dar eu sunt biciclistă, privesc din şa toată agitaţia: oameni nervoşi care merg pe jos, alţi oameni nervoşi care-şi lungesc gâturile în staţia de autobuz, dar ei nu ştiu ca mai au mult de aşteptat, maşini în mijlocul intersecţiei, şoferi claxonând. Cu toţii sunt stresaţi că întârzie, că lucrurile înaintează cu încetinitorul. Sunt atât de stresaţi încât un pieton mă ceartă că merg pe contrasens, pe banda de biciclete. Dar el nu ştie că nu există celălalt sens al pistei, însă a găsit pe cine să-şi verse frustrarea că lucrurile nu funcţionează cum trebuie în oraşul acesta.

Într-o staţie de autobuz stă o mare de oameni, zici că suntem pe vremea lui Ceauşescu, aşteaptă, nu ştiu până când, dar n-au altă soluţie. În final vine ceva, dar e plin, mai urcă unii, restul…aşteaptă sau îşi pierd răbdarea şi merg pe jos. Şi chiar dacă au de mers 5 km, tot e mai bine pe jos decât cu mijloacele de transport în comun.

Ce ziceţi de o bicicletă? Azi am făcut la fel de puţin ca în fiecare zi, fix 20 min şi chiar dacă aglomeraţia m-a făcut să fiu mai atentă în trafic, m-am simţit bine pedalând.

E un exerciţiu de libertate pe care îl fac conştient. Nu-i o nebunie, un lucru excentric sau că n-am bani de benzină, ci pentru că mi-e mai bine aşa. Câştig în fiecare zi mai puţini nervi şi mirosuri de oameni neîngrijiţi (ca să fiu politicoasă), am spaţiul meu în care respir în voie şi nu depind de nimeni să ajung din A în B. Ştiu cât îmi ia să ajung la destinaţie şi în zile ca cea de azi, m-aţi invidiat, cei pe lângă care am trecut pedalând încet, fredonând o melodie. Nu mă bucur că e grevă la metrou sau că autobuzele nu vin la timp, ci vreau să vă spun că eu am găsit o soluţie şi poate v-ar fi potrivită şi vouă !

O altă bicicletă

Acum o lună, Radu  mă ruga dacă pot să îl ajut să îşi vândă Dahon-ul. După o discuţie amicală,  mi-a trimis un mail care m-a impresionat, aşa că am cerut acordul să postez acest mail; aşa cum Velobello şi poveştile de pe blog l-au ajutat pe Radu să descopere natura cu ajutorul bicicletei, sperăm că şi povestea lui va conginge pe alţii să treacă “la un nou nivel”:

“Consider că de ieri seară, de când am intrat în posesia unui Trek 4300 am trecut la un nou nivel. Şi îţi voi  explica de ce. În primul rând tu esti unul dintre vinovaţi, împreună cu celelalte 2 prietene ale tale care aţi făcut blogul. Şi echipa de la Portocala Mecanică. Şi altii, care asemnea vouă au expus poze, filmuleţe şi impresii despre cum e să mergi cu bicicleta prin Bucureşti. Bineînteles, felul bicicletei mă va determina să nu mă opresc doar în oras, ci să incerc şi puţin off-road.
De ce am spus la alt nivel? Pentru că în primăvară mi s-a facut un dor extraordinar de mers pe bicicletă. Ok am zis, însă unde mă pot plimba? Primul răspuns care mi-a venit a fost bineînteles Parcul Herăstrău. Cum acest loc e destul de departe de mine, există 2 variante de a ajunge la el:
1- pe bicicletă
2- cu maşina (bicicleta fiind în portbagaj)
Varianta 1 mi se părea o nebunie curată, având în vedere traficul oraşului. Aşa că am optat pentru varianta 2 şi m-am ales cu Dahon-ul, o bicicletă de care m-am ataşat foarte mult. Însă din păcate, din comoditate, din lene, am scos-o de 2 ori în Herăstrău, iar odată am mers de la Răzoare până la Unirii pe bicicletă. O experienţă nu foarte plăcută, având în vedere numeroasele borduri la care trebuia să mă dau jos, gropile sau denivelările din astfalt care se simt din plin pe un Roo D7. Şi aşa am abandonat mersul pe bicicletă…până cand am furat bicicleta lui sor’mea (trek 4300). Ei… şi altfel a fost senzaţia. Mi-a placut enorm. Nu îmi mai era aşa frică pe stradă, iar bordurile sau alte neregularităţi din astfalt nu-mi mai făceau probleme. Varianta 1 părea mult mai puţin periculoasă. Astfel, ideea mea că bicicleta e strict pentru plimbarea prin parc a fost distrusă. Cum nu prea îmi permit deocamdată să am 2 biciclete de un buget- zic eu mediu, am hotărât cu parere de rau, că Dahon-ul trebuia să plece la altcineva. “

Dahon-ul şi-a găsit stăpân şi a pătruns în marea familie de la Bikepress. Au câte o cursieră, un MTB şi  o pliabilă de fiecare; după un calcul matematic simplu=6 biciclete!!! Numai marii iubitori de biciclete pot să păstreze atâtea într-o casă.

Felicitari Radu pentru că ai ales să te plimbi cu bicicleta prin oraş, nu numai prin parcuri. Mă bucur că ţi-ai făcut curaj şi că noi am contribuit la alegerea ta.  Te aşteptăm şi cu poveşti de la munte

La muncă cu bicicleta

La ce pot fi utile bicicletele?! Nu ne-am fi imaginat niciodată că o bicicletă ne poate ajuta să transportăm lucruri grele, să cărăm saltele, să ne achiziţionăm un dulap şi să-l ducem pe bicicletă până acasă.

Iată că în ţările slab dezvoltate, oamenii nu se plimbă cu bicicleta de dragul plăcerii şi mobilităţii, ci de nevoie. Nu au maşini care să le vină în ajutor, se mulţumesc cu o bicicletă care trage după ea o remorcă, de multe ori nici nu mai reuşesc să pedaleze şi trag în forţă, greutăţile ataşate.

Aceşti oameni sunt cu adevărat fericiţi şi proiectul “Biciclete pentru umanitate” i-a ajutat şi uşurat foarte mult munca. Pedalează cu mari eforturi sau trag de bicicletă aproape ca nişte cai de căruţă, dar le e mai bine decât în alte vremuri.

Cu ajutorul unor oameni cu suflet mare din ţările în care se desfăşoară colectarea de biciclete-Canada, Statele Unite, Australia şi Olanda, ei şi-au împlinit visul, un vis care le-a schimbat viaţa, vorba lui Robert Greenleaf: “Nothing much happens without a dream. For something really great to happen, it takes a great dream.”

Sursa foto: flickr

Bike 2 work

Din nou, my precious parking place is getting crowded…hmmm, la anul mai cerem un rastel, or să-şi pună mâinile în cap, cine-a mai văzut aşa ceva?! Tupeu de biciclist.

P.S.  da, e parcarea firmei.

Bicicleta e o alegere personală

Confortul este o chestiune la care poţi să renunţi atât timp cât ai alte valori. Şi eu am alte valori. Am ales să nu poluez, am ales să nu mă enervez în trafic, am ales să nu-mi pierd timpul stând aiurea la cozi şi cu nervii la limită, am ales să fac mişcare mai mult decât să stau pe scaun şi mai ales am ales ca fiului meu să-i arăt că există şi altă viaţă decât cea din maşină, că maşina nu este totul (…). Cred că mersul pe bicicletă merită orice sacrificiu, nu aş lăsa bicicleta doar ca să am un costum.

(Adrian Nanulescu, director, bucureştean, familist, pasionat de offroad, biciclist )

Citiţi în ziarul Gândul restul articolului, e interesant!

(via Bikepress)

confessions on a bicycle

Because I don’t like being stuck in traffic. Because I like to know how long a trip will take. Because Bucharest’s public transportation stinks (literally). Because I want to get in shape and be a healthier person. Because I want to start the day with a huge grin on my face.

This is why I ride my bike to work.

(Wandering Dreams – by Ruxandra Ion)

„Ziua Bicicletei” la serviciu

Asociaţia BateŞaua să Priceapă Iapa continuă campania începută anul trecut – “Bike 2 work” / “Cu bicicleta la serviciu” şi vine cu un program nou, adresat companiilor prin care oferă sprijin logistic, încurajează şi promovează organizarea unei zile speciale numită „Ziua Bicicletei” la serviciu.

De ce recomandăm organizarea unei Zile a Bicicletei?

• Pentru promovarea unui transport alternativ mai sănătos şi mai eficient
• Pentru încurajarea celor care nu au încredere
• Pentru dezvoltarea unei culturi propice protejarii mediului
• Pentru a da un exemplu pozitiv: bicicleta = sănătate + economie + relaxare
• Pentru a putea amplifica efortul de transformare a oraşului nostru într-unul curat, aerisit şi liniştit
• Pentru a vă mai distra un pic…

Dacă lucrezi într-o companie şi crezi că poţi să-i convingi să monteze un rastel sau să sprijine „Ziua Bicicletei” la serviciu, BateŞaua îţi arată cum. Informaţii, pliante, afişe, seminarii, cod rutier, sfaturi, ture de iniţiere, teambuilding…pe toate la găseşti la BateŞaua şi Geo te va ajuta să organizezi un astfel de eveniment în departamentul tău sau chiar în toată firma.

Pentru început, printează materialul informativ de aici şi dă-l colegilor tăi sau trimite-l pe mail prietenilor, vezi care sunt reacţiile .

Pe lângă teii înfloriţi

Trecea agale o bicicletă.

Da, e vreme de poezie azi. Şi cum să nu fie când în fiecare zi trec prin tunelul pe care mi-l fac teii de pe Splaiul Dâmboviţei. Aşa că vă invit la o plimbare pe splai, de la Grozăveşti până…nu ştiu până unde, că mai departe de Piaţa Unirii n-am fost…să vă lăsaţi mângâiate de frunzele teilor (atenţie să nu vă intre in ochi, totuşi). Nu inspiraţi prea adânc, că Damboviţa geme de alge, ierburi şi mizerii pe alocuri.

Îmi saltă inima de bucurie…

…când văd atâtea biciclete în parcarea firmei. Şi cică mai lipsesc 4   Vă daţi seama că acum 2 ani erau doar 3 biciclete legate care pe unde putea – gard, copac, stâlp?! Geo vezi, BateŞaua nu-şi bate gura degeaba!

Biciclistul de serviciu

din categoria…ce cadou sa-i faci unui biciclist

si chiar pedaleaza

Unul din motivele pentru care vin cu bicicleta la serviciu

Se fac mai bine de 2 ani de cand m-am mutat la firma cea noua si pentru mine asta inseamna 2 ani de mers cu bicicleta la serviciu, de primavara pana toamna, cand da frigul si ploaia. Si asta doar pentru ca firma a montat un rastel in parcarea cladirii, special la cererea micului grup de biciclisti. Vestea buna e ca, in timp, lumea l-a observat si rastelul de 10 locuri a devenit neincapator pe timpul verii. Cu speranta in suflet, am mai cerut un rastel si ghici ce…..a mai aparut unul si pe langa asta ne-au marit spatiul, ca sa nu ne ingramadim cand le parcam! Isn’t it nice!? Totul e sa ceri, incercati si voi!

Scrisorile vin tot cu bicicleta

Azi dimineata (ma rog, ora 10) pedalam gratioasa spre birou si la semaforul de la Gradina Botanica m-a depasit Posta Adica Doamna aceasta draguta care a ales sa-si faca meseria de postarita folosind o bicicleta de oras, verde, frumusica, accesorizata cu cosulete care sa-i usureze munca: aceea de a ne aduce scrisorile, plicurile si alte lucruri importante pentru noi. Si toate astea, cu zambetul pe buze. Interesant e ca asta se intampla de foarte mult timp, dovada stau aceste poze cu postarite pe bicicleta, din 1914, cand contributia lor era vitala.