Posts filed under ‘Bike to work’
B.B.T.
Cândva revista MBike avea dreptate, în ceea ce privește grija pe care ne-o purta tuturor referitoare la bolile adulților urbani. Printre boli, birotita. Vă spun eu cum se manifestă- te duci la serviciu mai mult cu mijloace de transport în comun, nu mergi pe jos pentru a câștiga timp, nu mai iei bicicleta pentru că nu ai unde să o parchezi la serviciu sau ai unde, dar locul nu e păzit și ți-e teamă să nu ți-o fure hoții, stai pe scaun la serviciu de la nouă ore în sus, în fața unui calculator, cu ochii cât broasca, să nu cumva să ratezi vreo linie și tot așa de vreo șase luni încoace, când am clacat. Mă paște boala, mă doare spatele, mi-au crescut dioptriile…Noroc că a venit primăvara și voi scoate negreșit bicicleta din casă!
Între timp am vizitat țări cu milioane de biciclete și nu pot decât să visez că mă voi muta acolo printre ele sau orașul meu va fi mai uman. Doro, o prietenă din Germania, cu care am bătut munții prin 2008, mi-a transmis scurte salutări din Munster, un oraș în care fiecare om are cel puțin două biciclete:
“hey andrea! hope you feel fine (in your new home). I have got a picture of my hometown münster, germany — everybody has two bicycles minimum here and we have special parking places! so keep on engaging for Bukarest-Bicycle-Town (BBT! hehe): greetings doro”
Vom fi vreodată BBT ? Vom umple vreodată gările de parcări cu biciclete?
Cristina velo chic
Azi dimineaţă m-am întâlnit cu Cristina care pedala în drum spre serviciu. Afară ploua mărunt, însă ea era destul de relaxată. Avea o bicicletă Gazelle Toer Populair proaspăt cumpărată de la Cityclete, după care m-am uitat cu jind când am aflat că s-a dat şi m-am trezit prea târziu. (mai mult…)
Povestea 9-Prima doză e gratis!
Povestire scrisă de Bădescu Cristina-Daniela, pentru concursul Veloteca
Așa s-a întâmplat și în cazul meu cu Ella. Da, Ella este bicicleta care mă duce și mă aduce în fiecare zi spre și de la serviciu și se lasă pedalată printre străduțele orașului și aleile parcurilor.
Se întâmpla prin aprilie 2010, primăvară fiind, când olandezele au vizitat pentru prima oară Bucureștii noștrii. El a ales-o după caracteristicile tehnice, frâne pe tamburi, schimbător cu 3 viteze integrate în butucul spate, ax pedalier cu rulmenți, eu am ales-o cu inima. Dragoste la prima vedere, cum le place unora să spună.
Începutul a fost timid, pedalam cam doi kilometri dus-întors, locul unde îmi petreceam majoritatea timpului fiind aproape de unde stau. Cu timpul, distanțele s-au mărit și bicicleta a devenit una cu mine. Eram atât de fericită cu Ella, încât cred că acel seniment ar fi motivat orice persoană să pedaleze oricând, inclusiv pe ploaie. Vorba-ceea: „nu există vreme urâtă, ci doar haine nepotrivite”.
Ceva se schimbase în viața mea la acea vreme. Mă trezeam plină de viață, fericită că pot pedala bicicleta. (mai mult…)
Bicycle shots
Bike to school and bike to work – prima imagine cu un biciclist am văzut-o la 8 dimineaţa. Eram în faţa Casei Poporului, aşteptam la semafor. Un domn bărbos, cam de 35 de ani, la sacou şi cu geantă pe ghidon ducea o frumuşică domnişoară şcolăriţă, cam de clasa a 2-a, într-un scăunel special de biciclete. Era un scaun mult mai mare decât cele văzute până acum, parcă făcut special pentru ea. Fetiţa blondă, cu părul în vânt, cu băscălie şi rucsacel roz ca de păpuşă Barbie, părea ruptă din imaginile daneze ale lui Mikael Collvile Andersen. Nu am putut să imortalizez momentul, pentru că am rămas mută de admiraţie. Îl păstrez doar pentru mine.
Pe la 16.00 am revenit în trafic. Am pornit lejer, pe jos, de pe Progresului (cam la o staţie mai sus de Marriot) şi prima oprire am făcut-o în Parcul Izvor. Pe drum am întâlnit numai maşini.
În parc, lumea era cu totul alta. Zgomotul spițelor îl acoperea pe cel al maşinilor. În Săptămâna Mobilităţii, tinerii au ales bicicletele.
Îmi plăcea atitudinea ei, foarte relaxată tipa, dar totuşi stăpână pe ghidon.
În curând vom avea o noua biciclistă în comunitatea noastră. Se pare că era la primele lecţii de pedalat.
Ei doi erau în lumea lor. Cel mai special cuplu de biciclişti pe care l-am întâlnit vreodată. Erau surdo-muţi şi povesteau cu bucurie ceva ce numai ei ştiu.
La ieşire din parc, am dat peste parcările de biciclete făcute de Metrorex. În urma dezbaterii din luna mai a acestui an, Metrorex a decis să vină în sprijinul dezvoltării ciclismului urban: au permis bicicliştilor să intre cu bicicleta la metrou în weekend şi au creat spaţii special amenajate pentru biciclete. Un pas mic, dar vizibil!
Am continuat spre Cişmigiu, nu aveam de gând să ajung undeva anume, pur şi simplu eram fără bicicletă şi mă plimbam. Era o oră la care de obicei lumea iese de la serviu, aşa că am vrut să văd cam câţi oameni aleg să meargă cu bicicleta la job.
Ignorăm modul în care fata îl priveşte, dar şi felul în care arată Bucureştiul în unele locuri. Morcheeba a cântat acum multe luni bune. Mobilizaţi-vă domnule la curăţenie! Aşa lasă şi străzile neterminate. După ce au fost turnate, proaspăt finisate, românul nostru uită că nu a băgat cablurile sub pământ sau nu a introdus ţevile de scurgere. Sapă din nou, iar ce rămâne în urmă, chiar şi pe pistele de biciclete…numai noi ştim.
Welcome with bicycles in Cismigiu…it’s such a lovely place…
Dacă în Parcul Izvor am întâlnit o fată care învăţa să meargă pe bicicletă, în Cişmigiu a venit rândul beietilor. La aşa bicicletă, cam greu te poţi abţine… Mă bucur foarte tare că există voinţă!
Din Cişmigiu, am pornit spre Piaţa Victoriei. Deşi foarte aglomerată de maşini, aici se intersecteza cei mai mulţi biciclişti. Cam 3-4 pe minut. Pentru mine e încurajator, având în vedere că doar 2% din populaţia Bucureştiului utilizează bicicleta ca mijloc de transport.
Pe Calea Victoriei, o biciclistă foarte veselă. Mi-ar fi plăcut să o suprind mai bine, dar nu am putut fixa obiectivul printre zecile de maşini care tranzitau bulevardul.
Bike to work
În Piaţa Victoriei, s-au făcut marcaje să înţeleagă tot românul. Pe stânga se merge, pe dreapta se pedalează…
Bicicliști cu stil
Tereza Vâlcan, unul dintre cei mai experimentaţi consultanţi în comunicare din România, foloseşte bicicleta aproape zilnic ca mod de transport prin oraş, la birou sau la întâlniri.
„Mersul cu bicicleta la serviciu e mai bun ca prima cafea de dimineaţă: îmi dă tonus şi mă aduce cu zâmbetul pe buze la birou. În plus, ajung mult mai repede la destinaţie pe două roţi, navigând lejer prin traficul bucurestean”.
(Sursa: cariereonline.ro )
Din când în când, după o săptămână agitată, evadează la munte, pentru a se bucura de libertatea pe care i-o oferă bicicleta în natură, fără a mai fi condiţionată de haosul din trafic sau de o infrastructura neprietenoasă. Pedalează şi scrie cu drag despre biciclete în Revista MBike şi încurajează oamenii să folosească bicicleta, prin campaniile de promovare pe care le iniţiază. În ultima vreme este prezentă în reportaje despre biciclete şi des căutată de jurnaliştii care vor să afle cât mai multe despre acest nou mod de viaţă sau trend – biciclitul. Aşa biciclistă cu stil nu ar putea trece uşor neobservată…
George Hari Popescu - profesor la FJSC, freelancer în presa scrisă şi online, biciclist urban amator, a revenit în lumea biciclismului acum 2 ani, când s-a apucat din nou de pedalat. Dar de când această mare pasiune a lui?
”De cînd eram la grădiniţă, cînd foloseam tricicleta, mai ales la ţară, pentru a mă deplasa mai rapid în imensa curte a bunicilor. Am continuat cu un Pegas mic în şcoala generală, la început cu roţi ajutătoare, pentru a da ronduri în faţa blocului cînd ai mei erau plecaţi la serviciu. A fost apoi un alt Pegas pliabil, cumpărat de mama drept recompensă că am intrat la liceu. Am tras de el şi la oraş şi la ţară, am mers pe distanţe lungi în vacanţe, între satele apropiate unde stăteau bunicii. Apoi am lăsat Pegasul şi am împrumutat Tohanul bunicului, şi am mers cu bicicleta inclusiv la pădure şi la cîmp. A urmat o pauză, după care am reluat pedalarea în Bucureşti, acum doi ani, pentru că mi se părea ciudat să nu pot merge cu bicla într-un oraş aşa de mare. ”
(sursa: onlinestudent.ro)
De atunci s-a mişcat repede, atât pe stradă – căci bicicleta îţi oferă libertate de mişcare şi nu te face prizonier al traficului, cât şi în online – a creat un nou brand: Bicla.ro şi odată cu el – Ciclopromenada nocturnă. Aş putea spune că Bicla.ro este ziarul meu de dimineaţă. De aici aflu ce se se întâmplă în lumea bicicletelor urbane din România sau de pe alte meleaguri. Se dezvoltă treptat, numărul ”ziariștilor” biciclişti este în creştere şi Bicla. ro biciclizează treptat mentalitatea oamenilor din România. Prin exemple, poveşti frumoase, invitaţii la pedalare, oamenii se conving singuri cât e de frumos să pedalezi şi se alătură grupului de biciclişti.
București, Making of “Zoltan Lorencz shooting”
Foto: Simcute









































Comentarii recente