Posts filed under ‘Portret de biciclistă’

Ana Bănică – “fata mea este model”

Mulți o știu pe Ana de la plimbările în grup cu bicicleta, pentru că n-are cum să treacă neobservată. Și noi o admirăm. O urmărim de pe vremea când încă n-avea o bicicletă personală…
De atunci și-a schimbat și părul, și 2 biciclete, dar năravul ba…continuă să pedaleze pe străzile Bucureștiului cât mai cochet posibil. Așa cum e…
Pentru că toată lumea mă întreabă cine e fata cu părul portocaliu de pe posterul SkirtBike, dacă  e din România, unii din Costa Rica au presupus că ar fi din Italia…vă invit s-o cunoașteți în interviul următor. E Ana…Ana Bănică, arhitectă de meserie, artistă, biciclistă cochetă, de multe ori cea mai cochetă, uneori motociclistă… desenează, visează…la cai verzi pe pereți. (more…)

mai 28, 2011 at 8:54 am 3 comentarii

NoMad Super Girls

Echipa NoMad este formată din 5 băieţi şi 3 fete. Nişte super fete aş zice – Emese Fodor – experimentată, Patricia Plumbotă -€“ tânără şi ambiţioasă şi Niji (Doina Ţiţei) – absolut frumoasă pe bicicletă şi nu numai :) (more…)

mai 6, 2011 at 9:49 pm 2 comentarii

Impresiile Oanei despre participarea la primul concurs de MTB

 Oana pedalează din copilărie, dar ca orice copil care se plictiseşte la un moment dat de noua lui jucărie, a renunţat la bicicletă, găsindu-şi alte ocupaţii. Mai nou, de doi ani a redescoperit pasiunea pentru biciclit, pe care şi-o manifestă constant, alături de prieteni, pe cărări de munte. Cât e vreme frumoasă, Oana explorează peisajele pitoreşti ale României, făcând poftă oricui să-şi ia bicicleta de coarne şi să pornească la drum. De curând a avut ambiţia să participe la primul ei concurs de MTB şi am invitat-o să ne spună impresiile sale, la noi pe Velobello.

credit foto: Silviu Vlasceanu

1. Spune-mi ceva despre tine – ocupație, pasiuni…

Lucrez la o firmă producătoare de accesorii și decorațiuni pentru nunți și botezuri.  În timpul liber, îmi place să-mi găsesc ocupații care să mă deconecteze. Îmi place să gătesc, să îmi creez singură haine și să merg pe bicicletă. Față de prietenul meu, căruia îi plac ieșirile mai aventuroase, eu prefer ieșirile mai relaxante, care să îmi permită să admir peisaje.

2. De câți ani pedalezi și ce bicicletă folosești?  

Dacă nu se pun la socoteală anii copilăriei, când alergam după fratele meu mai mare, ca să îl prind, în timp ce el mergea pe bicicletă, pedalez de 2 ani. Am un Focus Black Hills.

credit foto: Silviu Vlasceanu

3. Cum de prima ta alegere a fost o bicicletă de munte și nu una de oraș? 

Prietenii mei au biciclete de munte și m-au convins că este mai practic să îmi iau o bicicletă de munte pe care să o pot folosi și în oraș. Cu una de oraș, nu aș putea  merge la munte .

4. Ai participat la primul tău concurs de MTB. Ce te-a determinat să participi și care sunt impresiile tale? Cum a fost prima ta întâlnire cu bicicliste mult mai pregătite decât tine?

 Așa cum mi-a insuflat și pasiunea pentru mersul pe bicicletă, tot prietenul meu m-a convins să particip la acest concurs de MTB. Mi-a arătat fotografii de pe traseu și am văzut că nu se anunța mai greu decât traseele pe care le-am mai făcut împreună.  M-am înscris cu gândul de a face încă o plimbare plăcută și relaxantă prin natură.

Ajunsă la locul desfășurării concursului, emoțiile au început să își facă simțită prezența. Erau foarte mulți bicicliști, mult mai pregătiți decât noi. Nu mi-i închipuiam decât trecând în viteză  pe lângă mine, disturbând plimbarea mea relaxantă.

Am fost în jur de 30 de fete, dintr-un total de aproximativ 300 de participanți, iar startul nostru a fost dat înaintea celui pentru băieți.  În momentul în care am plecat, mi-am dat seama că majoritatea fetelor care participau, veniseră cu obiective diferite de ale mele, astfel febra concursului m-a cuprins și pe mine.

Teama de bicicliștii care vor trece în viteză pe lângă mine, s-a dovedit a fi nejustificată. La astfel de concursuri există o convenție, astfel cel care vrea să depășească, strigă la cel din față „stânga” sau „dreapta”, în funcție de partea pe care urmează să depășească, pentru ca cel care urmează să fie depășit să nu schimbe direcția exact în acel moment.  Toți cei care m-au depașit  mi-au mulțumit și nu a fost nici un moment în care să îmi întrerupă parcursul.

Din cauza vremii foarte capricioase din ziua respectivă, o mare parte de traseu a devenit foarte dificilă. Ploaia a transformat pământul într-un lut lipicios, în care era greu să înaintezi. Bicicletele se umpleau de noroi, iar roțile se blocau. Singura variantă de a trece mai ușor de părțile acestea, era de a lua bicicleta pe sus. (more…)

aprilie 16, 2011 at 7:06 pm 4 comentarii

Guess who’s S…?

S sweet, super , special, smiley, smart, stylish, sexy…It’s Simply Bike!

S este originară din România, dar s-a mutat împreună cu părinţii în Statele Unite, făcând câteva opriri mai întâi în Germania, apoi în Canada. În prezent este lector la o universitate de cercetare din Statele Unite şi se bucură din plin de viaţa ei, alături de un soţ deosebit, o fetiţă în burtică, un câine, o pisică şi multe biciclete.  Îi citesc cu drag blogul încă de la început şi zilele astea i-am trimis un mail ca să o cunosc mai bine pe S, cea care semnează minunatele articole de pe Simply Bike. Mi-a răspuns imediat şi îi mulţumesc pentru amabilitate şi timpul acordat. Deşi s-a mutat din România înainte de a învăţa să scrie, S a fost tare drăguţă şi m-a surprins răspunzându-mi atât de bine în româneşte.

1.  Care este cea mai frumoasă amintire din România pe care o ai legată de biciclete?

Amintirile mele legate de biciclete sunt toate din copilărie. Tatăl meu m-a învăţat să merg pe bicicletă când eram mică, înainte să plecăm din ţară. În vacanţe am mers cu această bicicletă care este la noi în familie de foarte mulţi ani. A fost bicicleta mamei mele la un moment dat, dar de când am plecat din ţară, o foloseşte bunicul meu. Eu şi verişoarele mele am mers cu rândul pe ea. Bunicul are 84 de ani şi încă foloseşte bicicleta pentru plimbările prin oraş, în piaţă şi la vecini. Când voi ajunge la vârsta lui, sper să mai merg pe bicicletă, să am aceeaşi energie şi joie de vivre pe care o are el.

2.  Când ai început să pedalezi constant?

Am mers cu bicicleta când eram copil, dar după vreo 12 ani n-am mai pedalat. Acum 2 ani, când am împlinit 26, am început iar să explorez bicicleta ca mod de transport. N-a durat mult să devin obsedată de mersul pe bicicletă şi acum pedalez aproape zilnic. Este unul din momentele favorite ale zilei.

3.  Câte biciclete ai şi care este preferata ta?

Am trei biciclete, toate sunt vintage şi nu am una preferată. Folosesc o bicicletă anume, în funcţie de activitatea pe care o am. Pentru ture mai sport, am un Raleigh Grand Prix  roadbike din 1978. Pentru mersul zilnic în oraş sau la serviciu, folosesc o  Raleigh Sports din 1969 sau o Peugeot Mixte din 1970.  Acestea două sunt echipate cu coşuleţ, amortizoare, protecţie lanţ, lumini şi clopoţel.


Peugeot Mixte

Raleigh Grand Prix  roadbike

Raleigh Sports

4. Ce îţi place să porţi în timp ce pedalezi?

Pentru mersul zilnic la serviciu sau prin oraş mă îmbrac normal, cu haine pe care le-aş purta şi dacă nu aş fi cu bicicleta: rochii, fuste, haine comfortabile  de zi de zi (şi nu sport). Am descoperit că pot pedala în aproape orice  găsesc prin garderoba mea.

5.  Cum ţi-a venit ideea de a crea blog-ul Simply Bike?

Când am început să pedalez acum 2 ani, am tot căutat inspiraţie şi exemple de la alţii care folosesc bicicleta pentru transportul de zi cu zi, purtând haine “normale” şi mergând prin oraş şi la serviciu. În  America de Nord, acest lucru se întâmplă mai rar decât în Europa, mai ales în partea de Midwest, unde locuiesc eu. Văzând exemple pe bloguri ca  Let’s Go Ride a Bike, Girls and Bicycles şi Bikes and the City, mi-au dat curajul să pedalez şi eu (în loc să merg cu maşina sau autobuzul). Am creat Simply Bike ca să adaug un plus de frumuseţe colecţiei destul de mică de bloguri americane destinate bicicletelor şi în special, de bloguri care se adresează  biciclistelor.

6.  Ce ai făcut ca blogul tău să devină atât de popular?

Nu ştiu dacă blogul meu este foarte popular, dar mă bucur mereu când primesc mesaje sau comentarii de la cititori şi încerc să-i ţin la curent, prezentându-le noutăţi aproape zilnic. Îmi doresc ca Simply Bike să inspire şi pe alţii la fel cum au făcut-o blogurile care m-au inspirat pe mine şi să îi încurajeze să meargă cu bicicleta prin oraş.

7.  În ce oraş pedalezi şi care este cel mai plăcut aspect când pedalezi în oraşul tău? Dar cel mai neplăcut?

Locuiesc  într-un oraş mic, universitar, în inima ţării, adică ”in the Midwest” sau ”America’s heartland”.  Faptul că este un oraş destul de mic, pot să ajung oriunde pe bicicletă destul de rapid. Distanţele parcurse sunt mici şi majoritatea peisajelor sunt foarte pitoreşti. Mai neplăcut este faptul că nu există o cultură foarte dezvoltată a biciclitului aici, chiar dacă mărimea oraşului l-ar face ideal pentru aşa ceva, iar cei care depind de maşini nu sunt întotdeauna foarte respectuoşi cu bicicliştii.

8. Care ar fi din punctul tău de vedere, destinaţia ideală pentru o “bike date”?

Destinaţia ideală ar fi un parc sau un ‘Biergarten’ în tradiţia nemţească, pentru a sta la un picnic sau la o bere în aer liber, în compania prietenilor buni sau a partenerului.

Munich, Englicher Garten

 

 

 

 

 

 

 

 

 

9.  În România medicii sunt sceptici în ceea ce priveşte pedalatul pe timp de sarcină. Unii chiar îl interzic cu desăvârşire. Tu cum te simţi pedalând cu copilul în burtică?

Mă simt foarte bine! Când nu fac mişcare mă simt mai prost si mai putin comfortabil la sfârşitul zilei. Când fac mişcare, am mai puţine dureri seara, dorm mai bine si mă simt mai bine psihologic. Am întrebat câtiva doctori dacă este ok pentru mine să alerg şi să merg cu bicicleta şi toţi m-au încurajat să continui să fac sport şi miscare în timpul sarcinei. Chiar recent am citit acest articol în The New York Times despre beneficile mişcării în timpul sarcinei. În general execiţiul fizic este încurajat aici, mai ales dacă eşti pe cale să devii mămică.

10. Ai vreun sfat pentru a încuraja cât mai multe doamne din Romania să se apuce de pedalat?

Este surprizător de uşor să incluzi bicicleta în rutina ta zilnică. Le-aş încuraja să înceapă cu câteva drumuri pe săptamână pe distanţe nu foarte mari. Aşa am prins eu curajul să merg tot mai des şi la drumuri tot mai lungi. Mergând cu bicicleta înseamnă ca nu trebuie să-mi mai aloc un timp special pentru exerciţiu fizic şi pot sa rămân ‘fit’ numai mergând la serviciu şi prin oraş. Deci pot să mănânc multă ciocolată fără prea multe remuşcări. Și mai presus de orice, este foarte fun!

pictures courtesy of Simply Bike

aprilie 14, 2011 at 2:58 pm 8 comentarii

Maria Dermengiu-între familie, artă şi biciclete

Nu am cunoscut-o niciodată pe Maria personal, dar datorită faptului că mereu îi citesc blogul – €“Marie Nouvelle Studio, o simt atât de aproape… Îmi place la nebunie latura frumoasă  a vieţii descifrată de ea acolo. Inspiraţii, artă, explozii de culori, fotografii, cuvinte care te motivează, călătorii, vise, dragoste, poezie – un mix de căldură şi frumuseţe pe care ea le transmite zi de zi.

It’s about LOVE, It’s about COMPASSION, It’s about KINDNESS and FAITH, It has nothing to do with LUCK. You get what you give, So give GOOD.

“Anything is possible in our lives when we stop denying ourselves the chance to see our own potential.” This blog is about art, beauty in all it’s forms and my work.

Lucrările Mariei sunt pline de viaţă, detalii şi tonuri optimiste, pentru că iubeşte cu adevărat ceea ce face.

Pentru că o apreciez şi pentru că lucrările ei mă motivează, m-am gândit să vă fac cunoştinţă cu Maria prin intermediul unui scurt interviu:

1. Spune-mi ceva despre tine-ocupaţie, pasiuni…

Sunt pictoriţă. Am un background bogat şi variat în sensul în care mi-am schimbat radical profesia pentru a rezona mai bine cu ceea ce sunt acum şi cine vreau să devin…
Iniţial am terminat Dreptul, am făcut şi o postuniversitara pe Studii Europene, însă la un moment dat am decis să-mi ascult instinctul şi să fac numai lucrurile la care mă pricep cel mai bine, şi aşa am ajuns la artă :)  am fost acceptată la University of Arts London.

2. Când ai început să pedalezi?

Acum un an mi-am cumpărat această bicicletă minunată, deoarece am conştientizat mai mult că trebuie să ne îndreptăm către o viaţă Green, aşa că am renunţat la maşină (pe bune!) şi am ales să merg cu bicicleta sau pe jos în oraş.

3. Ce bicicletă foloseşti în prezent?

Bicicleta mea : Dahon Roo roşie.

4. Cum te îmbraci/ce îţi place să porţi când pedalezi?

Mă îmbrac cât de cât comod… tenişi obligatoriu sau sandale romane dacă e vară. Te-am văzut în rochiţa pe bicicletă, tu erai? Foarte tare, ar trebui să încerc şi eu :)

Aici? Da, eu eram :)

5. Care e principalul motiv pentru care pedalezi?

Pedalez pentru mişcare!

6. Ieşi împreună cu copiii tăi să te plimbi cu bicicleta? Ai avea încredere să îi laşi să meargă cu bicicleta la şcoală?

Ies doar cu fiul meu cel mare, care are şi el o bicicletă şi ne putem întrece în parc :)  Nu, nu aş putea să-mi las copiii să meargă cu bicicleta până la şcoală deoarece doar anumite porţiuni din trotuarele oraşului nostru sunt marcate pentru biciclişti, asta bineînţeles dacă nu sunt ocupate de maşini staţionate pe trotuar. Este foarte periculos chiar şi pentru adulţi câteodată, iar şoferii nu au instinctul format să fie atenţi şi la biciclişti, deoarece nu suntem o ţară cu astfel de preocupări cotidiene…

George Hari Popescu a scris un articol foarte interesant pe tema aceasta pe care vă invit sa-l citiţi aici. Pe scurt:

Francesco Tonucci crede într-un viitor în care oraşele europene vor fi împînzite de copii care merg singuri la şcoală pe jos sau cu bicicleta.  În cadrul prezentării sale de la conferinţa Velo City 2011 (23 – 25 martie, Sevilla), liderul proiectului Oraşul copiilor a descris acest cerc vicios: părinţii nu-şi lasă copiii singuri pe stradă deoarece li se pare periculos, dar în acelaşi timp oraşul pare periculos pentru că nu sunt destui copii care să meargă pe jos sau să pedaleze.

7. Care e cel mai plăcut aspect când pedalezi în Bucureşti? Dar cel mai neplăcut?

Cred că am răspuns mai sus la această întrebare :)  Aspectul cel mai plăcut este legat de faptul că faci mişcare, însă nu te poţi bucura de o anumită privelişte sau aer curat, decât dacă alegi să te plimbi doar prin parc.

8. Cum ar arăta oraşul ideal pentru tine şi copiii tăi?

Orasul ideal… probabil că cele nordice :)

9. Ce sfat le-ai da femeilor pentru a le încuraja să pedaleze?

Mişcare, mişcare, mişcare …. nu contează ce greutate ai şi nu trebuie să ai o bicicletă doar cu unicul scop de a mai da jos câte puţin, ci pentru simplul fapt că te mobilizează să ieşi din casă, să iei aer şi să-ţi consumi  din energia negativă acumulată peste zi.

10. Ce măsură importantă crezi că ar trebui luată ca lumea să renunţe la maşină în favoarea bicicletei?

Trotuare mai largi pentru a te putea plimba cu bicicleta …şi de ce nu…un preţ mărit al gasolinei pentru maşini.

 

Mulţumesc Mariei pentru timpul acordat şi pentru că mi-a permis să postez aceste fotografii pe Velobello.

aprilie 1, 2011 at 3:08 pm Scrie un comentariu

Velointerviu-Corina

Am întâlnit-o pe Corina acum 2 ani, de când avea o bicicletă mov. E una din cele mai chic bicicliste din Bucureşti, nu trece ea neobservată. Pedalează cochet, de plăcere şi îi place să câştige TIMP cu ajutorul bicicletei. Corina pictează, găteşte, îi plac cărţile, călătoriile şi se descrie simplu: “Eu? deschid uşi”

Fotograf: Alexandru Busuioceanu

1.  Nume/ocupatie
Corina Nicu, studiez artele plastice.

2. De câți ani pedalezi?
De doi ani.

3. Ce bicicletă foloșesti?
Am început cu o olandeză veche; acum am Brompton.


4. Cât de des pedalezi?
Zilnic.

5. Care sunt cele mai frecvente drumuri pe care pedalezi în București sau în afara Bucureștiului?
Pedalez pe oriunde am drum, dar în special în zonele centrale.

6. Cu cască sau fără cască? Dacă ai avea o cască feminina gen cea de la Yakkay ai alege să porți cască?
Fără cască… nu ştiu dacă aş purta; haha, am destule lucruri pe cap. deşi trebuie să recunosc, sunt foarte drăguţe cele de la Yakkay.

7. Care e principalul motiv pentru care pedalezi?
La fel ca majoritatea oamenilor, mă plâng că nu-mi ajunge timpul. Cu bicicleta salvez destul de mult, într-un mod mai sănătos… şi distractiv.

8. Care e cel mai neplăcut aspect când pedalezi în București?
La început aveam o lista întreagă de nemulţumiri… acum am rămas doar cu gropile şi binecunoscuta linie de tramvai.

9. Dar cel mai plăcut?
Ajung la destinaţie înaintea orcarei maşini.

10. Ce sfat le-ai da femeilor pentru a le încuraja să pedaleze?
Să fie mai relaxate, se poate pedala şi cu rochie, şi cu tocuri, şi cu geantă mare, şi vorbind la telefon, şi mâncând.

11. Ce măsură importantă crezi că ar trebui luată ca lumea să renunţe la maşină în favoarea bicicletei?
Nimeni n-o să renunţe definitiv la maşini… şi mie mi plac şi-mi place să conduc. Poate fi folosită în schimb mai puţin. Unii oameni lucrează foarte aproape de casă, dar tot conduc până la serviciu. Mi-a zis un prieten că el scoate maşina şi până la colţ că să-şi cumpere pâine. Cred că la detalii trebuie lucrat.

12. Pe lângă bicicletă mai ai și alte pasiuni?
În afară de arte? Îmi place să gătesc.

Frânturi din caietul de schiţe al Corinei

Vezi alte velointerviuri aici.

februarie 22, 2011 at 10:05 am 5 comentarii

Dacă nu-mi iau bicicleta, parcă ies în papuci din casă

Lia Răducanu a învăţat să meargă pe bicicletă ca mulţi dintre noi: ţinută de şea de soră-sa, care i-a dat drumul fără să-i spună. Şi când a aflat, a căzut. Pentru copii, e o experienţă de neuitat, chiar dacă de cele mai multe ori iese cu zgârieturi.

Şi 14 ani mai târziu i-a încolţit din nou gândul unei biciclete. A căutat un Pegas, ca cel pe care a învăţat, dar la fabrica i-au spus că nu se mai fac de anul trecut. A pornit în aventura binecunoscută … eu ce bicicleta îmi iau? Trebuia să fie frumoasă şi să nu coste mult. A căutat pe net apoi a luat magazinele la rând, din Pantelimon până în Decathlon (Militari) pâna când a zis stop, e-a mea! la un DHS roz, ca o bomboană.

Îi zice Pinkie sau Roza, nici n-ar putea alftel şi asta îmi întărește convingerea că femeile cumpără biciclete de oraș în primul rând pentru cum arată. E o chimie extraordinară ce se petrece când o vezi prima dată și zici că e exact ce-ți trebuie și abia apoi verifici dacă are tot ce-i trebuie, gen viteze, schimbătoare, frâne, portbagaj, apărători etc.


Microbul bicicletei a prins-o imediat după ce i-a trecut durerea de fund, că s-a încăpățânat să vină pe bicicletă din zona Carrefour (ieșire A1) până în Tineretului. Acum are o șea cu gel – “a butt saver”.

La început nu s-a aventurat pe stradă, însă de cand cu bikewalk-urile, ciclopromenadele și alte plimbări în grup, a prins curaj. Merge încet, cu atenție și încredere pe prima bandă, la mică distanță de bordură, respectă regulile de circulație și în același timp se bucură de peisaj. E ideea de a te simți bine cu ceea ce faci. Bicicleta nu înseamnă doar un mijloc de transport foarte practic, ci și un mod de a-ți petrece mult mai plăcut statul în trafic. “Nu înțeleg cum de nu mi-am luat mai devreme și nu-mi vine să cred că n-are toată lumea. Dacă nu-mi iau bicicleta unde am treabă, parcă ies în papuci din casă. Îmi e dragă.”


Despre traficul bucureștean, are aceeași părere ca noi toate, că doar nu merge prin aer:

  • șoferi care claxonează în apropiere, unii preventiv, alții să se facă ei observați
  • clasicele “fata se învârte lanțu’, vezi că ai pană etc.” din partea unor “gentelmani”
  • pietoni care se roagă să bată vântu în secunda aia să ți se ridice fusta
  • taiat fața în trafic
  • mitocanii parcați pe piste – frecvent le lipește stickere de avertizare

Bicicleta e cea mai bună investiție; asta și tableta de desenat sunt prietenii mei cei mai buni.” Lia desenează de la 2 ani și acum îi plac fetițele grăsune și pufoase. Dacă vreodată v-ați întrebat cine ne-a făcut fetița ce ne reprezină pe blog și afișul de la SkirtBike….e Lia. Desenele ei sunt vesele și foarte colorate.

În plus, face handmade-uri pentru prieteni, cu drag – oi, pisici, morcovi, omlete, fetițe, chinezi cu pălării, cercei cu scorțișoară și anason, cuișoare sau semințe de platan. De fapt, orice nebunie îi trece prin cap.

 

Și când o să-nvețe să tricoteze, va face ceva și pentru bicicletă – protecție de lanț din lână colorată, manșoane din tricot pe care să le asortați cu mănușile, învelitoare de cadru cu dungi pentru city bikerii urbani ce țin la bicicletele lor pe timp de iarnă.

ianuarie 26, 2011 at 2:04 am 1 comentariu

Older Posts


SkirtBike

SkirtBike

Bicicletăria velobello

Calendar cu biciclete

Susţinem

Let's Do It, Romania!

Arhive

Te anunţăm pe e-mail când scriem pe blog

Join 51 other followers

Blog Stats

  • 409,729 hits

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 51 other followers

%d bloggers like this: