Cycling Safety Tips

Am găsit câteva filmuleţe realizate de Cycling Promotion Fund (CPF). Obiectivul lor este acela de a creşte nivelul mersului cu bicicleta în condiţii de siguranţă în Australia. Ei încearcă să le arate oamenilor care sunt beneficiile mersului cu bicicleta – este foarte sănătos, este distractiv, relaxant, este bun pentru mediul înconjurător şi poţi ajunge uşor dintr-un punct în altul, fără a te obosi mergînd pe jos sau fără a depinde de un mijloc de transport în comun. Prin campania lor, reuşesc să îi determine pe guvernanţi să crească nivelul investiţiilor pentru ciclism şi să îi facă pe oameni să aleagă mai uşor ciclismul, să îl considere o activitate importantă pentru toată lumea. Filmuleţele mi se par foarte educative pentru cei care se tem să meargă în trafic, îi învaţă pe biciclişti cum să conducă mai sigur şi să evite accidentele, să fie mai responsabili, deoarece atunci cand sunt pe stradă, au aceleaşi drepturi şi responsabilităţi ca orice alt mijloc de transport.

-Cum să te descurci în intersecţii:

-Cum sa eviţi şoferii neatenţi sau rau intenţionaţi care îţi deschid portierele în faţă:

-Cum să te faci vizibil în trafic:

-Cum să conduci mai sigur printre maşinile mari:

Cum înveţi pe cineva să meargă pe bicicletă

Când m-a rugat Monica să o învăţ să meargă pe bicicletă am zis că asta e o provocare. Avea câteva încercări nereuşite, o teamă de căzături (deh, nu mai suntem copii), preconcepţia că oamenii mari învaţă mai greu, însă voia s-o facă şi cred că asta a contat cel mai mult.

Am căutat pe net (google e prietenul meu! )  cum să abordezi problema, care e puţin diferită decât la copii, unde poţi pune roţi ajutătoare, îi poţi susţine lejer de şa şi sunt mai neînfricaţi   .

1. pentru început

Alege un parc neaglomerat, un spaţiu fără maşini, suficient de mare pentru lecţia de biciclit. Până învaţă să-şi ţină echilibrul va merge foarte strâmb. Dă-i şaua pe o poziţie joasă, ca să ajungă rapid cu picioarele pe asfalt şi ca să-i dea mai multă încredere că e safe.

2. teoria

În primul rând, omului mare tre să-i explici cum funcţionează bicicleta, în special partea cu schimbătoarele, pinioanele şi foile…pe scurt, vitezele. Pe loc, le schimbi pe fiecare şi-i povesteşti cum e cu dealul şi valea şi cum se pune frână.

3. echilibrul

Asta cred că-i partea cea mai importantă şi în acelaşi timp chinuitoare pentru viitorul biciclist pentru că în echilibru stă toată „ştiinţa“ pedalatului. Restul activiăţilor de schimbat viteze, claxonat, pedalat…vor veni de la sine. Echilibrul se învaţă pe drum drept sau cu o pantă foarte uşoară: îşi dă drumul fără să pedaleze…se dau pedalele jos pentru a nu incomoda sau ţine picioarele în lateral. Îi poţi face vânt şi susţine bicicleta ţinând de şa. Trebuie să fie capabil să ţină ghidonul drept şi să parcurgă o o distanţă considerabilă fără să pună piciorul jos. Apoi încearcă şi să ia curba – stânga, dreapta. Over and over again până simte că o stăpâneşte bine.

4. pedalele

Începe partea frumoasă. Îi arăţi cum se face pornirea de pe loc, folosind pedalele. Sunt mai multe metode, însă eu o folosesc pe cea stând pe şa, piciorul stâng sprijinit pe asfalt şi piciorul drept cu pedala în poziţia de sus. Îmi fac vânt cu stângul şi cu dreptul apăs pe pedală. Încet, va parcurge distanţe din ce în ce mai mari fără să pună piciorul jos, în linie dreaptă. Apoi învaţă şi cum să ia curbele.

5. schimbatul vitezelor şi obstacolele

De îndată ce e stăpân şi pe pedale, îi va fi uşor să schimbe vitezele pentru a se adapta pantei. Pentru început e bine să se oprească la trecerea unei maşini pentru că se poate intimida şi dezechilibra. Oricum, sub nici o formă nu-l scoateţi în trafic şi nici măcar pe piste pentru că mai sunt pietoni – asta e deja a doua, a treia lecţie.

Un sfat important : pe toată durata « lecţiei », încurajaţi şi susţineţi eforturile începătorului, îi este foarte greu şi se poate demoraliza repede, nu întotdeauna iese din prima. Apreciaţi orice mică reuşită. E bine să aveţi un bidon cu apă şi un pansament cu rivanol – e posibil să cadă.

Eu am urmat întocmai sfaturile găsite pe internet şi rezultatul a fost uimitor : Monica a învăţat să-şi ţină echilibrul şi să pedaleze cu încredere în mai puţin de 2 ore. I-a plăcut atât de mult încât şi-a cumpărat bicicletă – o Skarpea S180, lady, de care este foarte încântată. E un model entry level, potrivit pentru oraş sau plimbări uşoare pe « drumuri de ţară ».

Voi cum aţi reuşit să daţi prima lecţie de biciclit  sau ce sfaturi credeţi că le-ar prinde bine celor care pun prima dată piciorul pe pedale ?

În fustă pe bicicletă

Azi sunt în fustă şi colegii mei nu s-au obişnuit că tot cu bicicleta am venit. Acum câteva zile i-am dat pe spate cu o rochie. Dar nu cu rochia, ci cu bicicleta! So what am fustă!? Nu se poate pedala? Ba chiar mai bine, că nu-mi mai prind clipsurile alea haioase să-mi ţină pantalonii, mişcarea e mai naturală şi feelingul – nu se compară

Cum pedalezi cu fustă?!

Păi, secretul stă în alegerea fustei la care contează materialul, lungimea şi forma. Să le luăm pe rând:

Materialul – ştiu că e cald, dar dacă fusta e dintr-un material uşor, vaporos, o s-o zboare vântul fix când treci pe lângă un grup de “meseriaşi” care vor găsi oportun să hăhăiască în urma ta. Mai potrivite sunt cele din in sau bumbac, dar cu o textură mai densă. Fustele vaporoase merg doar daca sunt mai lungi – am încercat eu cu rochie de voal.

Lungimea – scurtă – nu încerca sau dacă nu te poţi abţine, măcar să fie strâmtă şi elastică şi încearcă să pedalezi cu genunchii mai apropiaţi, asta e indicat indiferent de lungimea fustei. Te mai pot salva o pereche de ciorapi/colanţi, însă cea mai potrivită pentru pedalat e fusta medie, deasupra genunchiului, pentru că îţi oferă suficientă acoperire şi libertate de mişcare. Cu fustele lungi e complicat pentru că sunt puţine biciclete cu skirt guard – protecţia aceea pe un sfert de roată, pusă chiar pe roata din spate cu scopul de a nu-ţi prinde fusta în spiţe. Soluţia e sa o iei de poale, o strângi într-o mână şi-o prinzi cu un şnur/agrafă, într-o parte sau îi faci un nod chic.

Forma – gândeşte-te că trebuie să ai suficient spaţiu de miscare, aşa că e potrivită o fusta în forma de A, mai largă jos. În general, fustele strâmte pe coapsă se ridică atunci când pedalezi, te incomodează – am încercat eu o ţinută office cu o fustă conică din stofă ţeapănă şi m-am chinuit teribil până la birou. Totuşi poţi pedala cu stil şi cu o fustă strâmtă, mai ales când are un şliţ generos – va fi secretul tău, numai să ai fii sigură ca se vede atât cât vrei tu să se vadă. Dacă fusta are prea multe falduri, le prind cu o agrafă şi o fac fustă pantalon sau le pun pur şi simplu între picioare şi pedalez cu genunchii puţin apropiaţi, ca s-o ţin locului.

Dacă într-o clipă te trezeşti că-ţi umflă vântul fusta şi dacă eşti în siguranţă în trafic, o ţii uşor cu mâna, numai cât să nu ţi se urce în cap. Prietena mea are o pereche de pantaloni scurţi pe care şi-i pune pe sub fustă, ca să evite orice neplăceri. La stop sau când te opreşti cu bicicleta, cel mai elegant e să pui ambele picioare jos, eventual cobori de pe bicicletă şi-o ţii într-o parte – eviţi poziţia “periculoasă” cu un genunchi sus ce poate dezvălui locuri nebănuite.

Oamenii reacţionează bine la o biciclistă cu fustă, mă văd mai din timp şi îmi fac loc. Totuşi, dacă vei avea parte de mitocănii din partea pietonilor sau participanţilor la trafic, comportă-te cu demnitate, continuă-ţi drumul. Şi chiar dacă o pală de vânt ţi-a ridicat fusta sau rugăminţile în gând ale echipei de muncitori, pe lângă care treci, au dat roade, zâmbeşte şi pedalează în continuare cu graţie. Ce poate fi mai haios!?

…flyer

Pentru cei ce merg pe piste şi le găsesc blocate de maşini parcate aiurea…

fluturaşii îi găsiţi la BateŞaua sau daţi un print de pe Veloruţia

…laser frate

Nu o singură dată vi s-a întâmplat să treacă razant pe lângă voi un şofer neatent sau necivilizat (să nu spun altfel) în timp ce pedalaţi pe marginea şoselei. Pe timp de zi, asta se explică prin rea intenţie, însă pe timp de noapte poate fi din cauză ca semnalul luminos emis de obişnuitul stop de bicicletă nu a fost interpretat corect sau nu a fost văzut la timp.

Alex Tee şi Evan Gant, 2 ingineri de la Altitude, au găsit o soluţie extrem de utilă noaptea, când vizibilitatea redusă  poate duce la accidente. Se numeşte LightLane şi e un dispozitiv ataştat sub şa, ce proiecteză la 10 m în spate,  pe şosea, imaginea unei piste de biciclete.

Stencil-ul şi cele 2 linii ce compun imaginea sunt făcute cu laser ceea ce o face foarte vizibilă, în consecinţă biciclistul este observat mai din timp şi conştientizat ca participant la trafic. Cel mai important e că delimitează vizual spaţiul necesar unui biciclist să pedaleze în siguranţă, nefiind nevoie de pistă sau marcare propriu-zisă a şoselei. Adică fiecare biciclist cu pista lui…sună bine, nuh?! Asta ar rezolva principala problemă cu mersul pe bicicletă noaptea, pe şoselele noastre, deseori iluminate necorespunzător.

Instead of adapting cycling to established bike lanes, the bike lane should adapt to the cyclists. This is the idea behind the LightLane. (Altitude)

Modelul este un prototip, se fac cercetările necesare pentru a aduce dispozitivul la un standard acceptat şi de autorităţile rutiere – se pare că nu peste tot este acceptat laserul ca metodă de semnalizare în trafic.

(Pont de la Alex)

Cu bicicleta prin ploaie

Ieri m-a prins ploaia de seară, pe nepregătite, pentru că n-am citit prognoza şi am plecat de-acasă ca o floricică; adică fustă, sandale, bicicleta, poşetă. Atat . Dar nu-mi pare rau, că a fost o ploaie caldă, de vară şi  mi-a adus doar bucurie şi nişte haine ude. Am trecut prin toate bălţile şi am cantat Singing in the Rain pană acasă. Insă nu-i întotdeauna cea mai bună soluţie.

George ne-a dat cateva sfaturi de mare ajutor:

Eu nu zic că nu se poate merge cu bicicleta şi pe ploaie, dar nu sunt adeptul biclei cînd toarnă. Dacă ar fi mici episoade foarte rapide, mai zic, dar vremea e capricioasă zilele astea. AccuWeather spune că va ploua în fiecare zi pînă la sfîrşitul lunii. Cîteva sfaturi pentru cei care vor să meargă pe ploaie cu bicicleta:

• Dă cu o substanţă care favorizează alunecarea angrenajului şi respinge apa, înainte de a pleca.
• Măcar o geacă tot e necesară, dacă nu chiar o pelerină care să acopere şi picioarele. Nu costă mult.
• Atenţie la frînele în V pe timp umed, pentru că se udă saboţii şi alunecă pe jantă uşor. Deci trebuie mers cu viteză mică.
• Protejează-ţi bagajul cu pungi de plastic şi leagă-le bine în spate, dacă ai portbabaj.
• Atenţie la gurile de canal acoperite de apă, de pe marginea drumului. Dacă e trafic mare şi nu poţi lua o distanţă suficientă de bordură, mergi încet.
• Nu împroşca pietonii cu apă! E suficient că fac acest lucru şoferii.
• Ia-ţi schimburi. Nu doar pentru că te vei uda, ci şi pentru că poţi răci cînd ajungi la destinaţie. Datorită mişcării, generezi căldură, iar afară e răcoare.
• Şterge bicla cînd ajungi la adăpost, nu lăsa noroiul să se întărească, mai ales pe angrenaj, frîne etc.
• Ţine luminile aprinse dacă e vizibilitatea scăzută din cauza stropilor, a ceţii, a aburului din canale etc. şi foloseşte claxonul ca să fii sigur că ceea ce vezi în faţă nu e o creangă de copac ci un om.

Rain or shine: In Shanghai, people ride bicycles at all times and in all types of weather.

O să adaug eu că:

• mi-ar fi fost de mare folos nişte apărători pentru ambele roţi
• umbrela nu m-a ajutat deloc, m-am dezechilibrat şi în final a rupt-o vantul

Ce ar mai fi?

cărţi de joc “Bicycle”

Dacã vreţi sã faceţi un cadou mai special iubitorilor de biciclete şi jocuri de cărţi, vã recomand colecţia “Bicycle” a celor de la iluzionism.com. Aceste cãrţi de joc sunt de fapt pentru trucuri, au o calitate foarte bunã şi un design original şi sunt foarte populare în rândurile magicienilor renumiţi. Poate la un joc de Wist între prieteni reuşim şi noi sa facem damele sau jokerii sã mearga pe biciclete prin faţa noastrã…