Posts filed under ‘Trasee de biciclete, cicloturism, ture’

Cu bicicleta pe Transalpina

 by Oana Drăgulin
credit foto: Silviu Vlasceanu

Perioada concediilor se apropie, iar biciclistele deja se gândesc unde să plece în vacanţă. Dacă doriți să schimbați puțin aerul, să vă încălziți mușchii și să vă relaxați, vă recomand șoseaua Transalpina din Munții Parâng.

(more…)

aprilie 28, 2011 at 12:15 pm 5 comentarii

Lexicon pentru biciclişti

Cum spui pană, în germană?

Dacă aţi mers cu bicicleta prin ţări străine, sigur v-aţi izbit de problema comunicării, mai ales ca cicloturist prin zone mai izolate, în care localnicii nu ştiu decât limba maternă. Biciclistul călător e inventiv, s-ar putea descurca şi prin semne, însă când nici asta nu merge…scoate lexiconul :)

ECF – Federaţia Europeană a Cicliştilor a scos un mic ghid ilustrat, ce conţine termeni uzuali legaţi de biciclete, părţi componente, accesorii, infrastructură ciclistă şi fraze specifice. Fiecare termen este tradus în 27 de limbi şi însoţit de o imagine numai bună de arătat cu degetul. Pe lângă cele 23 de limbi vorbite în ţările europene, veţi învăţa cum se spune bicicletă în arabă, japoneză, chineză şi rusă.

Veţi mai găsi şi câteva informaţii generale despre ciclismul în Europa, date statistice şi beneficiile folosirii bicicletei ca mijloc de transport urban.  Scopul prinicpal rămâne acela de a încuraja mersul pe bicicletă fără a ţine cont de barierele lingvistice. Dragi cicloturişti, treceţi graniţele!


Cărticica poate fi comandată gratuit de pe site-ul  bookshop.europa.eu (caută “European Cycling Lexicon”), o găsiţi la Centrul de Informare al asociaţiei BateŞaua – str. Iancului nr 100 – sau o downloadaţi de pe site-ul ECF.

februarie 5, 2011 at 1:26 pm Scrie un comentariu

Idei de vacanță-partea a II-a

Bodensee – 1 lac, 3 țări

În drum spre Elveţia, am trecut graniţa pe lângă Lacul Constanţa, cu un deosebit potenţial cicloturistic. Din păcate am urmărit din maşină sutele de biciclişti care înconjurau lacul şi fotografiile de mai jos nu exprimă nici pe departe frumuseţea locului.

Dar să vă povestesc cum puteţi avea o minunată vacanţă pe două roţi, plimbându-vă în jurul lacului Constanţa, cunoscut de localnici ca „Bodensee”. Lacul traversează 3 ţări: Germania, Austria şi Elveţia şi este ideal pentru o excursie pe două roţi, fiind amenajat cu piste de bicicletă separate de trafic. Rutele sunt uşoare, pentru călătoriile de familie, pistele sunt netede, pe alocuri în pantă.

Peisajele  sunt superbe – dealuri înverzite, case pline cu flori în stil nemţesc, iar în partea estică a lacului, se pot observa în zare Alpii Austrieci.

Când este bine să mergeţi în vacanţă? Circuitele se pot face între iunie şi septembrie,  de preferat în iulie şi august, deoarece veţi avea cele mai mari şanse de o vreme superbă, fără ploaie şi vânt.

Atracţii: oraşele din jurul lacului, printre care amintesc:
Lindau, Germania

Aici am întâlnit piste de biciclete care traversează graniţa, cicliştii având liberă trecere, fără a mai fi nevoiţi să stea la cozi sau controale.

Konstantz, Germania

Bregenz, Austria

Stein-am-Rhein, Elveţia

Întrucât sunt multe oraşe în jurul lacului, puteţi varia cum doriţi distanţa parcursă zilnic. Deasemenea, puteţi începe traseul de unde doriţi; cum pistele înconjoară lacul, nu există un punct anume de plecare sau de finish. Pentru ajutor, puteţi cumpăra hărţi şi ghiduri cu toate traseele de bicicletă de pe Bodensee, de la librăriile din oraş.

Distanţă şi timp: Se poate face un circuit de aproximativ 250 de kilometri, plus încă 30 de kilometri dacă vreţi să includeţi o excursie până la Schaffhausen.

Veţi descoperi aici cascada râului Rin, ca o mică Niagara, fiind considerată cea mai mare cascadă din Europa. Merită să alocaţi între 4 şi 8 zile pentru o plimbare relaxantă, cu opriri şi degustări în fiecare ţară.

Pentru informații utile, vă recomand:

Va urma…

august 4, 2010 at 3:41 pm 2 comentarii

100 de trasee cicloturistice în jurul Clujului

iulie 2, 2010 at 11:34 am Scrie un comentariu

Ciclopromenada nocturnă 5?!

O fi…n-o fi…cică dacă ar exista Ciclopromenada nocturnă 5, ne-am plimba din faţa Academiei Militare până la Piaţa Presei Libere – având ca puncte intermediare Eroilor, Piaţa Unirii, Universitate, Romană, Victoriei. Vom lua o gură de  aer curat din Parcul Herăstrău până la Piaţa Presei, după care o luăm tiptil tiptil pe Calea Victoriei, care mai demult era a bicicliştilor şi a maşinilor de epocă. Finalizam undeva prin centrul istoric, la o mică limonadă…da, acolo la terasă unde ne-am obişnuit să ne întâlnim după fiecare promenadă ciclistă.   O fi…n-o fi…cică ne întâlnim la Academie, imediat după miezul nopţii, în noaptea de 2 spre 3 iulie. Poate vin, dar poate veniţi şi voi!

La finish am înţeles că George Hari - dac-o veni, va fi proaspăt întors din Torino și ne va povesti cât de frumoase şi cochete sunt italiencele pe biciclete!

O fi…n-o fi, eu mă duc, că poate o veni cineva…

iulie 1, 2010 at 5:52 pm 3 comentarii

Mamelor din lumea-ntreaga, urcati pe bicicleta!

Dupa experienta din wekendul trecut nimic nu mi se mai pare imposibil in relatia bicicleta-mama-copil (sau copii).

O familie de biciclisti a poposit joia trecuta la casa BateSaua de la Plevna, pe drumul de la Lehliu Gara spre Calarasi (altfel spus pozitionata pe drumul spre mare ptr un traseu cu bicicleta Bucuresti-Constanta).

Pana aici nimic iesit din comun, dar daca va spun ca familia era formata din 5 membri si jumatate aproape :), adica 3 copii dintre care cel mai mare avea 3 ani, cel mai mic 10 luni, iar al patrulea era pe drum, mama fiind insarcinata in luna a sasea, ce veti mai spune?

Ei bine da, se poate! Sa calatoresti pe bicicleta in aceste conditii, sa vrei sa faci asta, sa-ti doresti, sa o faci relaxata si bucuroasa.

Tanara familie (mama din Marea Britanie si tatal din Germania) formata din Julie, Martin + Moses, Caspar si Turis a sosit in Romania pentru a calatori pana la mare pe biciclete cu copii in trailere speciale, cu scopul de fi gazduiti in casele oamenilor, nu la pensiuni sau alte forme organizate de cazare, pentru a cunoaste exact oamenii, poporul, obiceiurile si traditiile romanesti.


Julie, mama, pe langa ca este foarte frumoasa si foarte gravida :) , este o mama deosebita si m-a impresionat foarte mult: fiind pe biciclete trebuia sa fie foarte inventiva vis-a-vis de masa copiilor (in functie de ce gasea la casa unde poposea, deoarce nu-si putea permite sa care prea mult), timpul de repaus si-l umplea cu spalatul hainutelor si reorganizarea bagajelor pentru continuarea drumului. Trebuia sa aiba grija de laptele celui mic, de pachetelul celor mai mari, de jucariile lor preferate de care nu se puteau desparti.

Cred ca modul acesta de a calatori nu numai ca-ti aduce multe bucurii si satisfactii dar te formeaza un  pic altfel. Devii mai echilibrata, mai riguroasa, mai ordonata, se creeaza o relatie aparte cu cei cu care imparti aceste bucurii.

Copiii, chiar daca nu intelegeau exact ce li se intampla, sau daca nu vor tine mine aceasta experienta este foarte clar ca aceasta calatorie alaturi de altele de acest gen vor sta la baza dezvoltarii mentalitatii lor sanatoase si fara prejudecati.

La noi nu numai legislatia, infrastructura sau standardele ar trebui schimbate, deoarece noi avem mult de lucrat si la mentalitate, la educatie. Cum sa-i facem pe romani sa-si doreasca asa ceva cand e mult mai bine sa mergem la greci sau la turci sau la bulgari la “all inclusive” si sa bem, sa mancam, sa lenevim toata ziua la soare si apoi sa ne intoarcem mai grasi, mai obositi din concediu decat am plecat? (Atentie e sezon de concedii!)

LenaBateSaua
elenabatesaua@yahoo.com

iunie 30, 2010 at 2:19 pm 3 comentarii

Cum a fost Fără Asfalt în 2 Mai?

Mă aflăm din întâmplare prin 2 Mai. Ştiam de triathlon, însă nu cred că aş fi venit special pentru el dacă dorul de ducă nu m-ar fi adus aici. Seara, pe 25 iunie, maşinile cu biciclete apăreau una câte una. Mă aflăm de vreo 8 ore la terasa ” Micul Golf ” şi jucam cărţi cu prietenii. Nu cu orice cărţi de joc, ci cu minunatele mele cărţi cu biciclete :) Nu prea aveam ce să fac, vremea mohorâtă nu-mi dădea de ales.

Din când în când mă opream din veselie şi mai zăream pe cineva. Am fost plăcut surprinsă să mă întâlnesc cu o grămadă de prieteni, oameni cu care mă întâlnesc prin Bucureşti sau pe la plimbări cu bicicleta. Lângă masa mea la un moment dat au sosit vreo 2-3 biciclişti care au pedalat tocmai de la Bucureşti ca să participe la triathlon, în 2 etape:€“ Bucureşti-Călăraşi-2 Mai. Bravo lor!

Tot aici l-am găsit pe Bogdan, care în ultima vreme nu ratează concursurile de acest gen. A început cu Prima Evadare just for fun. Cred că la triathlon a venit cu acelaşi gând. Simplu, fără costumaţii speciale, cu un aparat foto – fotoreporter amator ca mine.

Am întâlnit-o şi pe Doina cu care am stat la poveşti, dar despre asta veţi citi într-un post următor. Era tare entuziasmată că a fost super distractiv şi în plus, a ieşit pe locul I.

Prietenii de la Bate Şaua -€“ Bogdan, Simona şi Mihai

Plusuri şi minusuri, cum am văzut eu din exterior

Ce nu mi-a plăcut?

  • Spaţiul necesar desfăşurării triathlonului -€“ nu a fost bine delimitat, maşinile treceau în voie şi împiedicau startul sau finish-ul concurenţilor.

  • Punctualitatea – startul la înot s-a dat mult mai târziu decât la ora stabilită; în cazul în care participanţii au fost punctuali la 8:15 aşa cum doreau organizatorii, au avut prea mult de aşteptat până la 9.40. Întârziere şi la premierea concurenţilor. Trebuia să înceapă la 19:00, însă la 19:00 abia aranjau podiumul să fie stabil, diplomele nu erau scrise toate…

  • Numerele participanţilor -€“ faptul că au fost nevoiţi să-şi deseneze cu marker-ul pe mâini şi picioare şi nu au avut o  modalitate mai bună.

  • Neatenţia -€“ au premiat 2 echipe la ştafetă feminin când de fapt erau 3. Chiar mă tot întreba un prieten ”ce a făcut Diana?’‘ şi nu văzusem nicio Diana pe podium. Puţin mai târziu a primit un mesaj ironic: ”Diana a ieşit pe locul 3 la ştafetă, din 2 echipe participante”. Suna ca într-un banc sec, dar aici chiar s-a întâmplat.

Ce mi-a placut?

  • Dubla participare -€“ faptul că un concurent care participă individual, putea să fie şi ştafeta unei echipe
  • Senzaţia -€“ e incomparabil ce simţi şi vezi când stai pe margine gură cască, decât atunci când participi cu adevărat; mă motivează. Cred că în viitorul apropiat mă apuc şi eu de maratoane. E plăcut să revezi persoane de la alte maratoane, să concurezi de multe ori cu persoanele cu care te antrenezi în parc sau cu cele cu care biciclesti pe munte în weekend. Maratonistii ăştia formează o comunitate a lor. Când prinzi trenul şi călătoreşti undeva frumos, nu prea îţi mai vine să renunţi.
  • Premierea -€“ deşi s-a întârziat mult prea mult, mi-a plăcut că au fost premii speciale gen ”cel mai tânăr concurent” – 12 ani; ”cea mai ambiţioasă concurenta” -€“ locul 4 la înot; ”cea mai grea echipa” -€“ cu un total de 340 kg; ”cel mai vârstnic concurent” >45 ani.

This slideshow requires JavaScript.

În final, a fost minunat. Organizatorii Dudu şi Tudor şi-au ”spălat păcatele” ca să să zic aşa, prin devotamentul şi entuziasmul cu care au vorbit despre ceea ce au realizat ei – Prima ediţia a Triathlonului ”Fara asfalt”.

Având în vedere că e prima ediţie şi totul a fost realizat într-un timp atât de scurt, toate minusurile se iartă. Puţini ştiu ce emoţii au avut ei şi cât au improvizat pe parcurs ca să bucure pe toată lumea. Să sperăm că micile noastre critici vor conduce la o organizare mai bună a următoarei ediţii. Felicitări domnilor! Mi-a făcut o mare plăcere să mă aflu acolo :)

Voi reveni cu fotografii aici în curând.

iunie 29, 2010 at 2:25 am 11 comentarii

Older Posts


SkirtBike

SkirtBike

Bicicletăria velobello

Calendar cu biciclete

Susţinem

Let's Do It, Romania!

Arhive

Te anunţăm pe e-mail când scriem pe blog

Join 51 other followers

Blog Stats

  • 407,416 hits

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 51 other followers

%d bloggers like this: