Cum mi-am luat biclă

Septembrie 2, 2009 at 10:48 pm 3 comentarii

By Cati

Deşi am încercat să învăţ să merg pe bicicletă copil fiind, după multe peripeţii finalizate cu jumulirea muşcatelor mamei pentru genunchii mei suferinzi mi-am cam pus pofta în cui.

Sau cel puţin aşa credeam. Pentru că de curand, m-a cuprins un chef nebun să învăţ să merg pe bicicletă. Zis şi făcut. Am mers disciplinat la Cicloteque şi mi-am închiriat ceea ce ulterior am descoperit a fi un mic monstru. De ce spun asta? Pentru că, micuţă fiind de statură, iar bicicletele de la Cicloteque toate prea mari pentru talia mea, m-am chinuit groaznic până şi să merg pe lângă ea. Din această primă încercare a ieşit însă şi un lucru bun: m-am decis că singurul mod în care mă pot convinge să mă pun serios pe treabă este să îmi iau bicicleta mea.

Şi aici începe odiseea, în sensul că am vizualizat, probat, strâmbat din nas la câteva biciclete bune, timp de circa 3 săptămani cred, dacă nu mai mult: aia nu-mi place cum arată, aia pare prea fragilă, aia e prea simplă. Nimic nu-mi convenea. Setul de cerinţe iniţial a fost cam aşa: vreau o bicicletă uşoară, cu care să pot merge şi pe drum forestier, pe masura mea (14-16), cu cadru de fete, şi până într-un anumit buget.

Ulterior mi-am dat seama că trăgeam serios spre biciclete de dirt/downhill, doar pentru simplul fapt că mă simţeam mai în siguranţă pe el fiind foarte joase. Treptat, am redus pretenţiile la două: să îmi placă designul şi…atunci când mă sui pe ea să simt cumva că e a mea, că asta e bicicleta pe care o să învăţ să merg. Până azi, a doua condiţie părea imposibil de îndeplinit. Erau bune, se încadrau şi în buget, arătau bine ca design, dar cumva…simţeam că ceva lipseşte.

Azi însă am găsit-o. Nu are nimic special poate. Pentru alţii. E doar o Merida Matts 10. Dar pentru mine e ea. Am găsit-o. E bicicleta mea. E roşie şi sfidează multe dintre condiţiile mele iniţiale: are cadru de băieţi şi depăşeşte ceva bugetul stabilit. Dar când m-am suit pe ea, nu mi-au trebuit mai mult de 5 minute să spun că pe asta o vreau. De-abia aştept să o iau la plimbare.

Free_Spirit

Anunțuri

Entry filed under: Fete pe biciclete. Tags: .

Bicicleta e o alegere personală Descoperă Amsterdam

3 comentarii Add your own

  • 1. ggl  |  Septembrie 3, 2009 la 8:32 am

    Mai ştiu pe cineva care şi-a luat bicicletă de dirtl pentru că e mai jos cadrul. Acum umblă cu genunchi indoiţi…

    Răspunde
  • 2. ggl  |  Septembrie 3, 2009 la 8:41 am

    Asta apropo de predilecţia pentru bicicletele de dirt/downhill nu de bicicleta pe care ţi-ai luat-o tu. Cred că ţi-ai luat o bicicletă faină şi funcţională. S-o foloseşti sănătoasă. Cu cele de dirt/downhill e relativ greu să urci cam orice pantă. Înafară de asta multe au bara de şa scurtă şi nu o poţi ridica destul ca să poţi întinde de tot genunchii când pedalezi. Sunt şi grele ca să nu se rupă când se dau nebunii cu ele în jos pe râpe.

    Răspunde
  • 3. ihriel  |  Septembrie 3, 2009 la 11:37 am

    Thanks, ggl! Da, in cele din urma mi-am scos singura gargaunii din cap si mi-am luat o bicla k lumea. Pentru ce imi trebuie mie e perfecta 🙂

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


SkirtBike

SkirtBike

Bicicletăria velobello

Calendar cu biciclete

Susţinem

Let's Do It, Romania!

Arhive

Te anunţăm pe e-mail când scriem pe blog

Alătură-te altor 54 de urmăritori

Blog Stats

  • 451,638 hits

%d blogeri au apreciat asta: