O fată şi patru biciclete

Septembrie 17, 2009 at 9:05 pm 1 comentariu

gasita prin pod

3 biciclete

dahon

Prima e cu miniatura de bicicletă pe care am învăţat eu tainele echilibrului, la vreo 3-4 ani… mare mi-a fost surpriza s-o regăsesc la ai mei, acasă. Îmi povestea mama că a mers cu nepoţica prin parc, în micul meu orăşel natal, Rădăuţi, şi se uitau oamenii – nostalgici /curioşi / sau zâmbind – la bicicletă şi ziceau „uite un exponat de epocă, de muzeu”. Nu râdeti de ghemotocul de felină, care pare picat de pe lună acolo, în poză, l-am postat eu, ca să am un termen de comparaţie pentru mărimea bicicletei 🙂

Şi ca să fac un „review”, mi-am mai scos şi Pegasul la lumină, alături de fosta şi actuala bicicletă. Pegasul are şi el povestea lui… În clasa I, părinţii mi-au promis o bicicletă mai mare dacă iau premiul I. Deh, crescusem si eu, nu mai încăpeam pe cea mică… Pe vremea aceea, la modă erau Pegasurile. Premiul I, care merge şi acum. După 23 de ani… Folosită intens prin oraş, prin împrejurimile oraşului, pe drumurile spre bunica de la ţară iar la anul, probabil, o ia nepoţica în primire.

Dar vine o vreme când copii pleacă pe la facultăţi. Urmează şocul impactului cu oraşul mare, aglomerat. M-am dezmeticit peste câţiva ani abia, când mă uitam cu nostalgie la un cuplu care se plimba în Herăstrău cu bicicletele. Dorinţa se născuse deja, de ce nu, se poate şi în Bucureşti să mergi pe bicicletă… Am avut noroc de o bicicletă de împrumut (semicursieră, deci mare, cu bară) cu care mi-am facut „stagiul” în Bucureşti, şi prin împrejurimi. Încetul cu încetul, am prins curaj. După semicursieră, am „moştenit” altă bicicletă, simplă, tot cu bară. Au început ieşirile şi la munte, care mi-au dat şi mai mult curaj. În stagiile mele doctorale pe alte meleaguri mi-a prins bine experienţa traficului bucureştean. Cine se descurcă cu bicicleta în traficul din Bucureşti, se descurcă oriunde în vest. Acolo există respect. Am avut norocul să am de împrumut, pe alte meleaguri, şi o cursieră de care m-am ataşat foarte mult. Nu pot să n-o menţionez: uşoară, subţire şi care invita la zbor (în lipsa  gropilor doar). După ce am încercat toate acestea, a venit şi vremea când mi-am dorit să am o bicicletă a mea. Am ales-o. Un MTB. Mi-a fost alături la muuuule drumuri în oraş, în afara oraşului, de la munte până la mare. Aproape zilnic, la servici. Bun la toate. Aproape… Bara, bat-o vina… fetele, stiu de ce… 😉 Anul acesta am completat ce-mi lipsea în gama de servicii pe care le poate presta o bicicletă, cu un Dahon pliabil. Acum pot fi şi elegantă :). Merită toate laudele! Eu le iubesc şi le folosesc pe amandouă în aceeaşi măsură, şi pe cea mare, şi pe cea mică şi aş vrea să molipsesc cât mai multe fete, să se apuce şi ele de pedalat. S-ar putea să am succes cu o colegă, care nu se dă în lături de la nimic. Urmează s-o iniţiez curând, mai ales că stă pe lângă mine. Cam asta e povestea mea pe două roţi, pe scurt…

Simona

Anunțuri

Entry filed under: Cafeneaua biciclistă, Fete pe biciclete, Poveşti din şa. Tags: , , , .

Programul SĂPTĂMÂNII EUROPENE A MOBILITĂŢII la Bucureşti Buton animat Velorutia spre descarcare

1 comentariu Add your own

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


SkirtBike

SkirtBike

Bicicletăria velobello

Calendar cu biciclete

Susţinem

Let's Do It, Romania!

Arhive

Te anunţăm pe e-mail când scriem pe blog

Alătură-te altor 53 de urmăritori

Blog Stats

  • 453,676 hits

%d blogeri au apreciat asta: