Hoţii de biciclete

Iulie 7, 2010 at 5:59 pm 9 comentarii

by Cati

Citind azi pe net cum că azi ar fi ziua în care s-a născut un mare actor şi regizor italian, Vittorio de Sica, mi-am adus aminte de un film de referinţă: Ladri di biciclette (Hoţii de biciclete). E un film vechi, din 1948,  despre fatalitate, nedreptate, neputinţă şi despre….biciclete.

(pe la sfârşit i se fură bicicleta)

Sentimentul de neputinţă al personajului principal l-am avut mai toţi, pentru că puţini dintre noi sunt atât de norocoşi încât să nu fi rămas fără bicicletă, prin “grija” altora. Superprecauţi sau inconştienţi, mulţi purtăm în suflet o bicicletă pierdută. Suntem inventivi, ne fabricăm tot felul de sisteme de protecţie anti-furt, unii şi-o iau cu ei peste tot şi tot ne trezim la un moment dat fluierând a pagubă.

Dar iată că nu toate poveştile cu biciclete furate se termină cu resemnare şi regret.

Povestea lui Bogdan e una cu noroc. Și-a luat o bicicletă faină, a dat o grămadă de bani pe ea (să zicem peste 2000E) pentru că a vrut ceva performant, să poată participa la concursuri și în același timp să-i facă plăcere să pedaleze. O ținea legată cu lanț gros, de motocicletă, în fața cabinetului unde lucra 2 zile pe săptămână, iar în rest era parcată în siguranță, într-un garaj.

Dar hoții de biciclete sunt vigilenți și stau la pândă prin oraș; după modul de operare, aș spune că erau cunoscatori – au lucrat curat, fără urme la locul faptei, nici măcar un fir de pilitură de lanț. Ok, frustrare, nervi, anunțat poliția, dat declarații, făcut poze, căutat facturi și serii de cadru … deh, bicla era luată de nouă.

Apoi a căutat pe toate site-urile și prin târgurile unde se mai vând biciclete, nici urmă de Ea. Până într-o zi, când l-a sunat un prieten care are un atelier de biciclete, spunând că un nene vrea să vândă o bicicletă ce seamănă cu a lui – nu erau prea multe furci lefty prin București, fix în configurația aia. Ghici ce … era chiar ea, fără nicio zgârietură, călătorise prin Koln de unde nenea o cumpărase din târg. N-a mai insistat să caute vinovatul, ci doar era bucuros că s-a întors acasă … îi devenise dragă, în lipsă.

Pornind de la povestea asta cu final fericit, voi cum aţi procedat când vi s-a furat bicla? Aşteptăm să ne împărtăşiţi poveştile voastre!

Anunțuri

Entry filed under: Cafeneaua biciclistă. Tags: , , , .

Idei cu efect Cu bicicleta in tren, spre munte sau mare!

9 comentarii Add your own

  • 1. maya  |  Iulie 7, 2010 la 6:30 pm

    Cred ca niciodata nu va inceta pe plaiul romanesc practica asta datorita faptului ca oamenii cumpara de la ‘furi’ in loc sa-i denunte. Chiar in perioada asta am vazut in piata centrala a orasului meu un tigan (da, da, stiu, cetatean de etnie minoritara?!/majoritara in orasul meu – in curand o sa avem placute bilingve- tuciuriu, ok rrom & coca cola) care pe langa alte marfuri avea si niste biciclete, care mai de care mai misto, intre niste dube, oarecum nu la vedere decat pentru cunoscatori, in timp ce niste politisti se salutau cu el de peste drum :/

    Mi s-au furat multe biciclete si mie si familiei si multor apropiati inca de pe vremea…pegasurilor. Acum am devenit obsedata de furaciune si bicicleta mea sta frumos in casa, niciodata legata pe scara blocului,si nu o las legata decat undeva unde sa o pot vedea sau sa pot alerga sa-i dau in cap aluia care s-o aciua cu ganduri necurate pe langa ea. As fi in stare sa il bag sub prima roata de masina pe ala care imi calareste vreo bicla furata, din fericire ma gandesc si ca e vreun idiot care a cumparat-o de la vreun ‘sut’.

    Răspunde
  • 2. Bogdan Antohe  |  Iulie 7, 2010 la 8:41 pm

    Ooof, e aşa amar gustul furtului încât nici nu îmi vine să mai dau detalii. Poate am şi eu norocul lui Bogdan din povestea de mai sus şi o găsesc după ceva timp.

    Trec şi prin Oneşti weekendul ăsta. Poate mi-o lasă hoţul acolo, în balcon.

    Răspunde
  • 3. Yon120  |  Iulie 8, 2010 la 12:56 am

    Mie nu mi s-a furat în 20 de ani nicio biclă. Dacă voi aţi păţit-o, înseamnă că aţi făcut excepţii în ceea ce priveşte siguranţa ei. Bicla nu se lasă din ochi, fie că eşti la terasă, WC public, piaţă, etc. FĂRĂ EXCEPŢII

    Răspunde
  • 4. Mirou  |  Iulie 9, 2010 la 11:00 am

    Uite ca eu refuz sa fiu sclava fricii. Bicicleta e facuta sa ma ajute si sa ma insoteasca, tin la ea ca la ochii din cap, dar vreau sa pot sa imi fac treaba cu ea. Merg cu ea peste tot, o leg frumos si… sper sa fie totul bine. Pana acum a fost. 🙂 Sa nu ma deocheati. 🙂

    Răspunde
  • 5. OanaVeloBello  |  Iulie 9, 2010 la 12:07 pm

    Nici mie nu mi s-a furat bicicleta, dar nu stiu daca e noroc sau faptul ca am grija unde o las. I-am luat un lant gros, desi stiu ca cine vine chitit sa-mi ia bicicleta, nu se va opri in el. Dar e ca drobul de sare…nu pot sa NU merg cu ea zi de zi, de teama sa nu mi-o fure.
    Povestea lui Bogdan e una incredibila, ca si-a regasit-o tocmai pe ea, ca nenea a luat-o din Koln…e cam SF, dar chiar asa-i povestea.

    Răspunde
  • 6. LM  |  Iulie 9, 2010 la 7:39 pm

    Si eu am patit-o cu o bicicleta destul de scumpa si foarte draga mie. Am chemat politia, am dat tot felul de declaratii – nici nu ma asteptam sa rezolve ceva, dar nu puteam ramane pasiva. Si acum ma uit in oras dupa ea…

    Răspunde
  • 7. zoloper  |  Iulie 12, 2010 la 8:10 pm

    ziceam ca nu mai citesc articole despre furturi ca iti strica energia protectoare a bicicletei 🙂
    dar de fiecare data cand vad un cadru Bulls ma uit de doua ori.
    solutia mea a fost sa imi iau un jaf de care sa nu ma atasez, sa o arunc nepasator de un gard. evident ca acum imi place la nebunie si jaful 😀
    nu stiu cum nu le lasati voi din ochi, poate nu tre sa mergeti la facultate cu ele, dar la un film ? o piesa, acolo ce mai faci ? nu e chiar asa simplu.

    PS: mtb-ul bun nu il scap din mana, dap am 2 🙂 poate vine si nr 3

    Răspunde
  • 8. Gica Contra  |  Iulie 13, 2010 la 11:50 am

    Cititi pe http://www.lapruebadelabicicleta.com/ sa vedeti ce au facut altii. E in spaniola si eu mai mult ghicesc decat inteleg.
    Daca politia ar organiza asa ceva la noi, poate s-ar strange bani din amenzi sa iesim si noi din criza 🙂

    Răspunde
  • 9. OanaVeloBello  |  Iulie 14, 2010 la 3:24 pm

    inca o poveste de despartire, scrisa cu patima si lacrimi abia tinute: Disparuta
    sa cititi si comentariile.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


SkirtBike

SkirtBike

Bicicletăria velobello

Calendar cu biciclete

Susţinem

Let's Do It, Romania!

Arhive

Te anunţăm pe e-mail când scriem pe blog

Alătură-te altor 54 de urmăritori

Blog Stats

  • 451,638 hits

%d blogeri au apreciat asta: