Pauză de lectură

Octombrie 18, 2010 at 1:58 pm Lasă un comentariu

Am absentat ceva vreme, între timp nu am mai biciclit, m-am mutat şi abia aştept să îmi aduc şi bicicleta mea dragă în căsuţa cea nouă. Iată câteva frânturi din cartea pe care o citesc acum:

” Dimineaţă, Mario mă ajută să-mi cumpăr o bicicletă. Ca un bun cvasiitalian ce e, îmi spune: „Ştiu eu pe cineva”, după care mă duce la magazinul unui văr de-al lui, de unde îmi cumpăr o respectabilă bicicletă de teren, o cască, un antifurt şi un coş de bagaje, totul cu mai puţin de 50 de dolari americani. Acum sunt liberă să mă mişc prin noul meu oraş, Ubud, sau, mă rog, sunt liberă în măsura în care mă simt în siguranţă pe drumurile înguste, şerpuite, prost întreţinute şi pline de motociclete, camioane şi autocare cu turişti. După amiază pedalez până în satul lui Ketut, ca să petrec cu vraciul meu prima zi de…ce-o să facem împreună. Sinceră să fiu nu prea ştiu ce. Lecţii de engleză? Stat pe prispă în frumosul stil clasic de altă dată? Nu ştiu ce are în minte Ketut, dar sunt pur şi simplu fericită că m-a primit în viaţa lui. (…)

Noua mea locuinţă e aşezată pe un drum liniştit şi e înconjurată de orezării, e o căsuţă cochetă, plasată între ziduri acoperite de iederă, aparţinând unei englezoaice care îşi petrece vara la Londra. Aşa că mă  strecor în casa ei, luându-i locul în spaţiul absolut miraculos. Pot culege banane şi papaya direct din pomii aflaţi în dreptul ferestrei de la dormitor. Hălăduiește pe-aici un motan care mă iubeşte la nebunie timp de jumătate de oră, de când mă trezesc până îi dau să mananace, dar care, după ce s-a săturat, începe să miaune atât de prelung şi de tare, de parcă are vedenii din războiul din Vietnam.

Seară de seară îmi iau bicicleta şi merg pe dealurile din nordul oraşului, printre întinderile nesfârşite ale orezăriilor, cu panorame splendide, pline de verdeaţă.(…)

Am pedalat până acasă, silindu-mi corpul fericit să urce dealurile, sub soarele târziu al după amiezii. Când treceam prin pădure, un maimuţoi mare a sărit dintr-un copac exact în faţa mea, de unde mi-a arătat supărat colţii.Nici măcar n-am tresărit. I-am spus: şterge-o fraiere – am patru fraţi care-mi ţin spatele! Şi am trecut pur şi simplu mai departe. Doar că a două zi (cu sau fără fraţi protectori) m-a lovit un autobuz. Era un autobuz mai mic, dar oricum m-a zburat de pe bicicletă în timp ce coboram pe şoseaua fără parapet. M-am trezit într-un şanţ de irigaţii pavat cu ciment. Martori la incident, vreo treizeci de localnici s-au dat jos de pe motociclete ca să mă ajute (în timp ce autobuzul dispăruse demult). Bicicleta era întreagă, doar cu coşul puţin îndoit. Mi se crăpase şi casca. În situaţii de genul ăsta, mai bine casca decât capul…”

Povestea a fost ecranizată și a avut premiera și în România, pe 15 octombrie. În film, Elizabeth( Julia Roberts) pedalează pe o încântătoare bicicletă de doamne, nicidecum pe o „bicicletă respectabilă de teren” :

Anunțuri

Entry filed under: Cafeneaua biciclistă. Tags: , , , , , .

Vreau să vină vara înapoi! TEST: De ce rămânem fără biciclete în București?!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


SkirtBike

SkirtBike

Bicicletăria velobello

Calendar cu biciclete

Susţinem

Let's Do It, Romania!

Arhive

Te anunţăm pe e-mail când scriem pe blog

Alătură-te altor 54 de urmăritori

Blog Stats

  • 453,256 hits

%d blogeri au apreciat asta: