Posts tagged ‘bicicleta’

Lexicon pentru biciclişti

Cum spui pană, în germană?

Dacă aţi mers cu bicicleta prin ţări străine, sigur v-aţi izbit de problema comunicării, mai ales ca cicloturist prin zone mai izolate, în care localnicii nu ştiu decât limba maternă. Biciclistul călător e inventiv, s-ar putea descurca şi prin semne, însă când nici asta nu merge…scoate lexiconul 🙂

ECF – Federaţia Europeană a Cicliştilor a scos un mic ghid ilustrat, ce conţine termeni uzuali legaţi de biciclete, părţi componente, accesorii, infrastructură ciclistă şi fraze specifice. Fiecare termen este tradus în 27 de limbi şi însoţit de o imagine numai bună de arătat cu degetul. Pe lângă cele 23 de limbi vorbite în ţările europene, veţi învăţa cum se spune bicicletă în arabă, japoneză, chineză şi rusă.

Veţi mai găsi şi câteva informaţii generale despre ciclismul în Europa, date statistice şi beneficiile folosirii bicicletei ca mijloc de transport urban.  Scopul prinicpal rămâne acela de a încuraja mersul pe bicicletă fără a ţine cont de barierele lingvistice. Dragi cicloturişti, treceţi graniţele!


Cărticica poate fi comandată gratuit de pe site-ul  bookshop.europa.eu (caută “European Cycling Lexicon”), o găsiţi la Centrul de Informare al asociaţiei BateŞaua – str. Iancului nr 100 – sau o downloadaţi de pe site-ul ECF.

februarie 5, 2011 at 1:26 pm Lasă un comentariu

Bicicleta pe litere

Când literele sunt aliniate  pe hârtie, ele își pierd din farmec imediat ce le-ai parcurs cu vederea ca să citești tot cuvântul. Dar când sunt înșirate pe cadrul unei biciclete, ele capătă formă și le pătrunzi pentru totdeauna înțelesul.

Aaron Kuehn a creat designul tipografic al bicicletei, o imagine ce mă surprinde de fiecare dată cu noi detalii și litere perfect așezate ce prind viață și sunt pe cale să o ia la drum spre o nouă aventură. Ride…ride…ride e motto-ul lui Aaron și dacă apuci o literă și-i urmezi cursul, vei vedea că roțile se mișcă.

Ca să nu uitaţi cum se numesc părţile bicicletei, în engleză, downloadați formatul pdf și-l printați cât se poate de mare.

Dacă doriţi un print de calitate, autorul realizează o serie limitată de postere printate manual ce momentan sunt sold out, însă comenzile sunt înregistrate.

(foto: aarline.info)

februarie 4, 2011 at 5:09 pm Lasă un comentariu

Dacă nu-mi iau bicicleta, parcă ies în papuci din casă

Lia Răducanu a învăţat să meargă pe bicicletă ca mulţi dintre noi: ţinută de şea de soră-sa, care i-a dat drumul fără să-i spună. Şi când a aflat, a căzut. Pentru copii, e o experienţă de neuitat, chiar dacă de cele mai multe ori iese cu zgârieturi.

Şi 14 ani mai târziu i-a încolţit din nou gândul unei biciclete. A căutat un Pegas, ca cel pe care a învăţat, dar la fabrica i-au spus că nu se mai fac de anul trecut. A pornit în aventura binecunoscută … eu ce bicicleta îmi iau? Trebuia să fie frumoasă şi să nu coste mult. A căutat pe net apoi a luat magazinele la rând, din Pantelimon până în Decathlon (Militari) pâna când a zis stop, e-a mea! la un DHS roz, ca o bomboană.

Îi zice Pinkie sau Roza, nici n-ar putea alftel şi asta îmi întărește convingerea că femeile cumpără biciclete de oraș în primul rând pentru cum arată. E o chimie extraordinară ce se petrece când o vezi prima dată și zici că e exact ce-ți trebuie și abia apoi verifici dacă are tot ce-i trebuie, gen viteze, schimbătoare, frâne, portbagaj, apărători etc.


Microbul bicicletei a prins-o imediat după ce i-a trecut durerea de fund, că s-a încăpățânat să vină pe bicicletă din zona Carrefour (ieșire A1) până în Tineretului. Acum are o șea cu gel – „a butt saver”.

La început nu s-a aventurat pe stradă, însă de cand cu bikewalk-urile, ciclopromenadele și alte plimbări în grup, a prins curaj. Merge încet, cu atenție și încredere pe prima bandă, la mică distanță de bordură, respectă regulile de circulație și în același timp se bucură de peisaj. E ideea de a te simți bine cu ceea ce faci. Bicicleta nu înseamnă doar un mijloc de transport foarte practic, ci și un mod de a-ți petrece mult mai plăcut statul în trafic. „Nu înțeleg cum de nu mi-am luat mai devreme și nu-mi vine să cred că n-are toată lumea. Dacă nu-mi iau bicicleta unde am treabă, parcă ies în papuci din casă. Îmi e dragă.”


Despre traficul bucureștean, are aceeași părere ca noi toate, că doar nu merge prin aer:

  • șoferi care claxonează în apropiere, unii preventiv, alții să se facă ei observați
  • clasicele „fata se învârte lanțu’, vezi că ai pană etc.” din partea unor „gentelmani”
  • pietoni care se roagă să bată vântu în secunda aia să ți se ridice fusta
  • taiat fața în trafic
  • mitocanii parcați pe piste – frecvent le lipește stickere de avertizare

Bicicleta e cea mai bună investiție; asta și tableta de desenat sunt prietenii mei cei mai buni.” Lia desenează de la 2 ani și acum îi plac fetițele grăsune și pufoase. Dacă vreodată v-ați întrebat cine ne-a făcut fetița ce ne reprezină pe blog și afișul de la SkirtBike….e Lia. Desenele ei sunt vesele și foarte colorate.

În plus, face handmade-uri pentru prieteni, cu drag – oi, pisici, morcovi, omlete, fetițe, chinezi cu pălării, cercei cu scorțișoară și anason, cuișoare sau semințe de platan. De fapt, orice nebunie îi trece prin cap.

 

Și când o să-nvețe să tricoteze, va face ceva și pentru bicicletă – protecție de lanț din lână colorată, manșoane din tricot pe care să le asortați cu mănușile, învelitoare de cadru cu dungi pentru city bikerii urbani ce țin la bicicletele lor pe timp de iarnă.

ianuarie 26, 2011 at 2:04 am Un comentariu

Iarna fără bicicletă

Nu știu cum se descurcă alții, dar mie mi s-a făcut dor de bicicleta mea, îi simt lipsa şi mă uit lung la uşa boxei după care ştiu că stă la fel de tristă ca şi mine.

Nu am mai mers cu ea de anul trecut, din decembrie, când am făcut-o pe Moș Crăciun și am cumpărat cadourile alergând cu bicicleta dintr-o parte într-alta a orașului. În ajun de Crăciun depășeam cu mândrie și satisfacție coloana de mașini care încerca să iasă din capitală, iar eu trebuia neapărat sa iau ceva (o pereche de mănuşi) din Decathlon. Mi se umple inima de bucurie când bicicletuța mea de oraș e mai vitează decât toate cutiile de metal, încolonate nervos pe străzi.

Mă descurc greu fără bicicletă, nu-s obișnuită să am bilet de autobuz la mine, mai mereu merg pe jos până la stația cu ghișeu de bilete, deși am citit că mi-aș putea face un portofel electronic. La metrou știam stațiile pe dinafară, la ce oră e ultimul metrou dintr-o anume stație și care ieșire e mai aproape de destinația mea. După 3 ani de mers aproape zilnic cu bicicleta la serviciu mi-am pierdut din skill-uri. Nu-i nimic, mă adaptez, devin pieton.

De ce nu-mi place să merg iarna pe bicicletă:
  • pistele nu sunt curățate de zăpadă
  • pe marginea carosabilului se adună zăpada murdară și dacă se încălzește puțin, apar niște bălți imense de culoare și consistență periculoasă pentru ținuta mea
  • iernile în București sunt murdare; dacă nu ninge, e o mâzgă negricioasă și alunecoasă pe carosabil
  • bicicleta mea de oraș nu are cauciucuri de iarnă, abs și esp
  • cum nu-mi plac hainele windproof, waterproof, mudproof etc., ba mă îmbrac prea gros, ba prea subțire…n-o nimeresc niciodată
  • am principiul că, dacă un lucru nu-mi face plăcere, nu-l fac doar de ochii lumii. Așa că renunț să ies cu bicicleta atunci când e foarte frig sau bate vântul puternic și știu că pedalatul va fi mai mult un efort decât o bucurie

OK, cu frigul mai negociez – 2 rânduri de ciorapi, bluză polar pe sub palton, căciulă şi mănuşi groase şi un ceai cald la destinaţie. Dar cu zăpada murdară şi pistele necurăţate cum fac?! Mai bine ar cheltui autorităţile 11.000 de Euro, cât costă 1 (unu!) semafor pentru biciclişti să creeze condiţii decente de pedalat prin oraş. În multe ţări, infrastructura ciclistă are prioritate când vine vorba de deszăpezire, dar urbea mioritică e mai specială şi-mi testează credinţa de biciclistă adevărată.

Totuși, am văzut iarna aceasta bicicliști, bine echipați si semanlizați, mergând cu atenție pe stradă și salutându-se ușor între ei, parcă schimbând admirația reciprocă pentru faptul că au ales bicicleta în acea zi. Hip, hip URA pentru cei care nu se sperie (ca mine) de 10 cm de zăpadă!

Voi cum vă descurcaţi iarna, cu/fără bicicletă?

ianuarie 24, 2011 at 1:24 am 7 comentarii

Happy, happy, happy!

Clinc, clinc, clinc! Voi mai sunteţi entuziasmaţi de venirea  Moşului? Că eu sunt! 🙂 Chiar dacă ghetuţele nu-mi erau bine pregătite, el a venit! Daaaa, a venit Moşul! Şi acum sunt mai entuziasmată ca oricând, pentru că nu mă aşteptam să vină şi la mine… pentru că azi dimineaţă claxonul meu de bicicletă a sunat mai frumos ca niciodată. Şi nici nu i-am scris scrisori aşa cum îi trimiteam când eram mică. Nici nu i-am pictat ceva în semn de mulţumire. Moşul meu pleca întotdeauna cu un desen făcut de mine. Acum nimic…Am fost eu atât de cuminte?!

Mulţumesc sis că i-ai zis să treacă şi pe aici!

decembrie 6, 2010 at 2:58 pm 2 comentarii

Nu știu să merg pe bicicletă

by Ana

Eu nu știu să merg cu bicicleta. Vă rog, mai întâi ascultați și apoi aruncați cu ouă stricate, roșii și hârtie igienică. Așadar, nu am învățat niciodată să merg pe bicicletă, nici măcar nu îmi aduc aminte dacă am urcat vreodată pe una, în decursul celor 28 de viață pe care îi am.

Și nu, nu am nimic împotriva mișcării, merg la aerobic, îmi place să mă mișc, face bine la tonus, la minte, la corp. Știu care sunt beneficiile mersului pe bicicletă. În plus, îmi plac la nebunie doamnele și domnișoarele care merg cu nonșalanță pe bicicletă prin București. Au o ținută frumoasă, sunt feminine, sexy, atragătoare. Le ador, cu bici alea colorate, cu părul răvășit de mersul prin trafic, atente în toate direcțiile, uneori timide când vin mașini cu viteză, cu coșulețe în care își așează poșete, flori, eșarfe. Sunteți superbe!

Mă imaginez câteodată prin București, toamna devreme, când încă nu plouă, nu e înorat, dar nici nu mai sunt 30 de grade, mergând pe o bicicletă colorată. O vad, e turcoaz, are floricele, margarete albe cu galben, unele mai mici, altele mai mari, iar în față, draga de ea are un coșuleț de nuiele, crem. Și roțile sunt la fel, crem. Ah, era să uit de claxonul în formă de futuraș… Tit-tit, dați-vă la o parte, sosesc pe bicicleta mea turcoaz, cu buclele în vânt!

(photo: From me to you)

Mă văd pe bici, în rochiță colorată, cu ciorapi mați, cu balerinii și hainuța cea neagră și o eșarfă colorată. Dacă e încă frumos afară, îmi pun și ochelarii de soare. În coșuletul din față, am pus poșeta cu pietricele turcoaz și un buchet de flori pe care le-am cumpărat de la o bătrână. Le dădea pe toate cu 5 lei, că vroia să plece acasă.

Mă văd pedalând până în centrul vechi, unde mă întâlnesc cu fetele, ca să mergem cu toate să bem o ultimă cafea la terasă, înainte să vină frigul. Și suntem toate vesele, râdem prea mult și prea tare, ocupăm drumul oricum prea mic pentru noi, așa că toți baieții drăguți trebuie să stea în urma noastră până le facem loc să treacă. Of, cred că în mine stă ascunsă bine de tot o iubitoare de biciclete
.

Și totusi, de ce nu am mers niciodată cu bicicleta. Fie că nu am avut prieteni care să îmi împrumute bicicleta lor, fie nu am avut curajul să învăț când eram încă mică și inconștientă. Acum, sunt cuprinsă de temerile (absurde, realizez și eu) de om mare, adult, cu responsabilități, etc. Știți voi… dacă o să cad? Dacă îmi rup o mână, un picior? Dacă îmi sparg capul? Dacă, dacă, dacă… aoleo nu vreau sa mă lovesc! N-am avut încredere nici în cei dornici de a mă învăța să merg… poate nu mă ții, poate nu te pricepi (aici am ridicat și o sprânceană, ca să îmi susțin neîncrederea), poate mă scapi și îți rupi și tu un picior. Scenarii de groază legate de mersul pe două roți.

Am rămas la aceste gânduri, care mi-au paralizat viața de biciclist, obligându-mă să răman pieton sau și mai rău, RATB-ist. Gânduri care m-au făcut să nu am niciodată bicicleta mea turcoaz cu floricele, să nu claxonez niciodată un pieton care merge pe pistă. “La o parte măăăăă, învață să mergi pe bicicletă!

decembrie 5, 2010 at 2:10 pm 11 comentarii

O zi fără mașina mea în Bucureștiul meu 29 septembrie 2010

Iată încă un motiv de bucurie! Asociația BateSaua a reușit să încheie un parteneriat cu primăria București pentru organizarea unui marș biciclistic, pe 29 septembrie. Chiar dacă la noi se mișcă lucrurile mai greu, eu mă bucur că se urnesc. Poate la anul vor trage ei de noi să facem plimbarea în Săptămâna Mobilității.

Până atunci, ieșiți cu bicicleta mâine și veniți în parcul Tineretului să claxonăm împreună pentru un București mai puțin sufocat de mașini.

Defilarea autorizată, pe care în fiecare an o organizăm în ziua de 22 septembrie, a fost amânată cu o săptămână din cauza numeroaselor greve și proteste care se anunță în București în zilele următoare .
Asociația „Bate șaua să priceapă iapa” vă invită să celebrăm „Ziua fără mașini”  pedalând împreună

Miercuri 29 septembrie
18:00   Adunare la Arcul de Triumf
19:00   Plecare
20:00  Sosire la Terasa E-Uranus (str. Uranus nr. 144)

septembrie 20, 2010 at 4:35 pm Un comentariu

Articole mai vechi


SkirtBike

SkirtBike

Bicicletăria velobello

Calendar cu biciclete

Susţinem

Let's Do It, Romania!

Arhive

Te anunţăm pe e-mail când scriem pe blog

Alătură-te altor 53 de urmăritori

Blog Stats

  • 477.712 hits

%d blogeri au apreciat: