Cu tandemul prin Amsterdam

By Cati:

În sfârşit, după ce am auzit fel şi fel de poveşti despre acest oraş, am ajuns şi eu la Amsterdam. Şi cum timpul era cam limitat, am abordat, zic eu, varianta optimă să văd cât mai mult din el: bicicleta. Pentru că, dincolo de etichetele care i s-au lipit în frunte, Amsterdam are mult mai mult de oferit.

După o zi de tatonări, începătoare fiind într-ale mersului pe stradă pe biclă, am decis că e mai înţelept să închiriem un tandem în loc de 2 biciclete. Mai multă mobilitate, ne-am gandit, şi, de ce nu, mai mult fun. Cert e că în 2 zile de fotografiat oraşul din şa, am fost singurul tandem pe care l-am văzut în trafic prin oraş.

Mai greu la început cu coordonarea, ideea s-a dovedit interesantă mai ales la urcat pantele abrupte, poduri şi altele de gen. De multe ori am fost nevoiţi să ne dăm jos şi s-o pornim iarăşi din vale, dar recunosc că a fost o senzaţie unică. Hehe, ce e mai frumos decât să te strecori în viteză printre maşini, tramvaie şi oameni fără să îţi fie teamă că se va lua cineva de tine? E permis, e indicat, şi toata lumea face asta! Să cobori vijelios străduţele înguste şi să imortalizezi din mers casele plutitoare de pe canale?

În Amsterdam biciclitul e clar un mod de viaţă. Unul tare frumos aş zice.

Doamne elegante cu tocuri respectabile şi ţinută office…pe bicicletă. Fuste scurte şi ciorapi coloraţi pe biciclete împodobite cu flori. Mame care îşi duc copiii în cargo bikes, pe scaunul special montat pe bicicleta, sau pe portbagaj. Oameni care îşi cară cumpărăturile de la piaţă pe bicicletă. Olandezii cară lucuri care nici nu vă trec prin cap cu bicicleta.

Aaaa, şi încă ceva. Se pare că amsterdamezii nu sunt prea vanitoşi. Cel puţin asta mărturisesc bicicletele lor, care sunt destul de vechi şi uzate. Dar vesele, pline de caracter şi voie bună. Şi legate în fel şi chip, în moduri care de care mai ingenioase. Poate şi pentru că „împrumutatul” e, se pare, frecvent.

Fără îndoială, nimic din toate astea nu e posibil fără infrastructura de rigoare. Şi amsterdamezii o au. Piste de biciclete cât vezi cu ochii. Parcări de biciclete destul de multe. Prioritate din partea maşinilor, mijloacelor de transport în comun şi a pietonilor. Cum să nu pedalezi fără nicio grijă dacă ai toate condiţiile?

Poate ceea ce mi-a plăcut cel mai mult aici a fost senzaţia de libertate pe care ţi-o dă bicicleta. Sentimentul ală că eşti parcă în vârf de munte şi toată lumea e a ta. Că poţi să faci ce îţi pofteşte inima şi că nimeni n-o să te oprească.

Pot spune că nu am simţit nevoia să încerc distracţiile tradiţionale pe care le oferă Amsterdam turiştilor. Pentru că sorbind cu ochii din şa un oraş frumos, boem, care respiră libertate prin toţi porii, n-am mai avut nevoie de nimic altceva.